Suntem în plină campanie electorală. Știați? Probabil că da, doar dacă butonați pe canalele de știri sau ascultați radio în mașină, altfel nu cred. Ați remarcat vreun eveniment sau discurs de campanie? Probabil că nu. Nici nu aveați ce, agenda publică este dominată de ştirile despre carantinarea a tot mai multe localități, între care și mari orașe, despre aiurelile celor care au putere de decizie – vezi numirea recentă a unei dansatoare de manele într-un post al unei Direcții de Sănătate Publică din București – și, mai ales, despre incapacitatea autorităților de a redresa ceva, nici în plan sanitar, nici în plan economic.
Decidenții se ascund pe după comunicate insipide, încropite într-o română contorsionată și greu inteligibilă, citite cele mai adesea de comunicatori anoști, care se exprimă cu tonul unui judecător când anunță sentința de condamnare. Dezbaterile așa zis electorale, purtate între delegați cu punctaj de la partid, sunt de neurmărit, o moară de vorbe despre nimic. Programele „de guvernare” emise de tot felul de grupări sunt – după precedentul creat de Dragnea – atât de fanteziste și nesustenabile încât nici să fie frunzărite nu merită. După experiența recentă, cu cele trei guverne conduse din umbră de fostul șef al socialiștilor, oamenii au învățat, în sfârșit!, că tablele umplute cu grafice colorate nu mai trebuie luate în serios.
De exemplu, partidul prezidenţial se angajează să finalizeze în patru ani „320 Km din Autostrada A7, Ploieşti-Bacău-Paşcani”, deși nici proiectele nu sunt finalizate. De asemenea, că vom atinge un Produs Intern Brut pe locuitor de cel puțin 85% din media UE27 (de la 69%, cât este acum), deși, din pricina pandemiei, economia se duce în cap, având previzionat pentru acest an un deficit de peste 10%. Nici opozanții PSD nu se lasă mai prejos, ei promit atingerea a 80% din media UE la PIB/locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare. Bancuri, de parcă am trăi pe planete diferite. Și atunci, cine și mai ales de ce să-i ia în serios?
Subiectele cu adevărat importante sunt ocolite cu grijă. Ce măsuri ar fi potrivite pentru reducerea deficitului bugetar? Cât se mai amână reorganizarea administrativ-teritorială a României? Când vor fi respectate cu adevărat angajamentele de alocare a unor părți semnificative din PIB pentru educaţie, sănătate, cultură și sport? Cum vor evolua veniturile oamenilor? Nicio vorbă serioasă, argumentată și documentată despre toate acestea.
Nu am reușit să construim un stat eficient. Capitalul privat, chiar și ăla furat, a construit, a creat capacități de producție, a dezvoltat serviciile și comerțul, exploatează eficient mari suprafețe agricole, a investit cu folos în cultură și sport. În schimb, statul nu a venit cu nimic. Nicio facilitate creată, în afară de cele cu dedicație, nicio realizare în sensul sporirii confortului și siguranței cetățenilor săi. Trăim într-o lume mai nesigură, fizic și psihic, asupriți de spaime real sau artificial create din afara habitatului nostru.
Mă feresc să fac vreo comparație între regimuri sau țări, sunt condiții istorice și geografice diferite, constat doar că trăim prost și angoasați (Institutul Național de Statistică tocmai a calculat că nu realizăm nici jumătate din coșul lunar minim necesar pentru un trai decent, pe cap de locuitor), într-o lume tot mai ostilă, în care intoleranța, extremismele de orice natură și violența cresc pe zi ce trece. Acestea sunt problemele reale ale alegătorilor, dar desigur – în ignoranța și ipocrizia lor desăvârșite – politicienii evită sau nu știu să spună ce ar putea să facă statul în afară de a ne lua jumătate din bani și a-i împărți preferențial clientelei administrative.
Perspectivele nu sunt îmbucurătoare, deficitul uriaș nu va putea fi stins de afluxul de bani de la Bruxelles. Deocamdată Polonia şi Ungaria au blocat bugetul UE şi fondul de recuperare post-covid. Dar chiar dacă se vor debloca aceste fonduri, ele nu vin în bugetul de stat pentru plata pensiilor şi salariilor bugetare, ci pentru programe de investiţii. Va veni din nou salvarea de la FMI, ca în 2010? Asta ar însemna iarăși austeritate, una mai dură decât cea de acum zece ani.
Cei care ne solicită voturile sunt complet defazați. Vin cu tot felul de promisiuni exotice, vorbesc despre dezvoltare, bunăstare și excursii pe Marte. Specialiştii și instituţiile internaţionale specializate spun cu totul altceva și anume că trebuie să ne pregătim pentru tot ce este mai rău.
De aceea, se simte nevoia unei confruntări electorale reale, astfel organizată încât politicienii să fie determinaţi să dea răspunsuri concrete, nu poveşti de adormit alegătorii. Eu unul, l-aș vota pe cel care ar avea curajul să spună deschis câți bani avem și cum crede că ar fi bine să-i repartizăm, ce măsuri concrete vede pentru creșterea siguranței personale, cum putem diminua efectele crizei în sănătate, învățământ și economie, cum crede că ar putea promova meritocrația și cum crede că ar putea să facă încât instituțiile statului să devină funcționale.
Dacă aveți cunoștință despre vreunul din ăsta, vă rog să-l nominalizați, tare aș vrea să votez și eu măcar odată în viață „pentru” și nu „contra”, cum am tot făcut în ultimii 30 ani.
