Mai toată Europa a intrat deja sau se pregătește de carantină. Așa cum știm cumplit de exact, sistemele de sănătate ale țărilor colege din U.E. sunt cu mult deasupra modestelor și arhaicelor noastre spitale, din care lipsesc în primul rând medicii și apoi dotările, medicamentele și voința de a face performanță. Nenumărați s-au înfruptat din sumele imense vărsate în sacul fără fund care este sănătatea publică, prioritară fiind întotdeauna mita, partidul, cumetriile și în nici un caz medicii și bolnavii, lăsați până nu demult să se descurce singuri, adică ultimii să-și aducă medicamentele de acasă și totodată să contribuie cu un plic cu bani la salariul celor dintâi.
Acest sistem de sănătate este acum pe punctul să cedeze. Știu, marota asta o auzim cu toții din primăvară, când cazurile de virus chinezesc erau la câteva procente față de izbucnirea de acum. În acele momente, ne amintim, țara a intrat în stare de urgență, școlile au fost închise, alegerile locale amânate, iar președintele Iohannis povestea la televizor pe un ton grav ce avem de făcut. Tot atunci au stat spitalele goale, iar cei care strănutau erau plimbați cu izoleta și salvarea. Bun, poate că atunci nu s-a știut ce se poate întâmpla și s-a procedat după principiul că mai bine sufli în iaurt. A urmat așa zisa relaxare de vară și concediile aferente, cei care au fost, de regulă pe litoral sau la plimbare prin patrie, iar numărul cazurilor a început să crească și, culmea, nu doar la noi ci și la disciplinații nemți sau austrieci, la francezi și din nou la spanioli și italieni, la toată lumea! Logica elementară și simțul mimetic de inspirație europeană de care guvernul liberal a dat dovadă ar fi trebuit să instituie și la noi, încă o dată, carantina, însă nu a făcut-o.
Motivul este cât se poate de simplu: încurajați de victoriile succesive de la europene, prezidențiale și locale, liberalii și-au propus să câștige și generalele, profitând fără scrupule – de parcă așa ceva ar putea exista în politică – de criza sanitară. Socoteala este simplă: dacă criza se accentuează, persoanele în vârstă nu vor ieși la vot și prin urmare procentele se vor contoriza în dreptul actualei puteri. Peste toate, președintele tuturor românilor, Iohannis, susține în gura mare ideea și, când nu face trimitere la Constituția care nu permite amânarea alegerilor cu mai mult de trei luni de zile, repetă ca un leitmotiv că PSD este vinovat de toate relele din țară. Și tot insista cu democrația, de parca i-ar mai pasa cuiva de democratie cand amenintatea mortii pluteste deasupra capetelor.
Desigur, are perfectă dreptate despre PSD, e un partid căpușat până la refuz cu impostori și neamuri proaste, însă nici liberalii lui nu sunt făcuți din alt aluat. Totodată e greu să nu ții seama cu jumătate de țară îi votează, în special Moldova, cea văduvită de drumuri și deci de dezvoltare, pentru care președintele ar fi putut să facă mult mai mult decât să semneze o lege inaplicabilă, prin care să se facă chipurile o autostradă.
Nici recursul la litera Constituției pentru forțarea alegerilor nu are vreo noimă, câtă vreme Antonie Iorgovan, autorul textului, nu a prevăzut ce trebuie făcut în pandemie, la fel cum virusul nu ține deloc seama de verdictele vădit părtinitoare ale Curți Constituționale.
În actualele condiții, când tot mai multe orașe intră în carantină iar pentru locurile din spitale se dau adevărate bătălii și morții sunt deja peste o sută pe zi, este foarte posibil ca întreaga situație să se întoarcă împotriva liberalilor ca un bumerang, iar ei să piardă alegerile. Este suficient ca acest coșmar să se amplifice, așa cum o arată simulările matematice, care până acum s-au dovedit foarte precise, și partidul care scapă țara de ciuma roșie, să devină el însuși paria pentru mulți ani de-acum încolo sau poate pentru totdeauna.
Mai grav e faptul că însuși președintelui i s-ar putea cere socoteală printr-o viitoare suspendare pentru cinismul cu care a insistat pentru alegeri generale, deși a fost bine informat despre situația sanitară ce se apropie rapid de catastrofă. Iar dacă situația va continua să se înrăutățească, oamenii vor ieși masiv să-l trimită acasă, în nici un caz să-l susțină, așa cum au făcut cu Băsescu.
În tot acest timp, virusul sosit din China își vede netulburat de treabă și se replică frenetic, infectând tot mai mulți oameni, aproape indiferent de eforturile lor, lăsându-și în urmă cu precizie dâra ucigașă asupra a trei procente dintre cei contaminați. Dacă ar fi o ființă vie, ar putea fi ucis, dar cum e doar o foarte fragilă secvență de ARN învelită într-un strat submicroscopic de grăsime, e dizolvabil în spirt sau cu apă și săpun. Spun specialiștii că, mai devreme sau mai târziu, oricum vom trece cu toții prin boală. Cam cu jumătate de gură, la fel spun și politicienii, care sunt recunoscuți ca specialiști, dar în minciuni. Numai că pe ei, mai ales în fața iminenței bolii, chiar nu-i mai crede nimeni.
