Fără doar şi poate, suntem un popor grozav. Unul cu conducători pe măsură. În timp ce Europa ia măsuri radicale pentru a face faţă molimei chinezeşti, românii au alte preocupări. Nici nu e de mirare; cu asemenea conducători ar fi chiar păcat să abordăm problema cu simţ critic şi responsabilitate. Statele civilizate au intrat în carantină sau urmează să intre. Ai noştri, ca brazii, îi trag înainte cu respectarea dreptului la circulaţie şi valorile europene, valori pe care nu s-au înghesuit să le respecte până acum, dar de vreme ce se apropie alegerile, nu strică să demonstrăm cât de europeni suntem.
Prioritatea supremă pentru cei care ne conduc sau au de gând să ne conducă e reprezentată de alegeri. Dacă nu au loc alegeri în decembrie se întâmplă o tragedie… Şi, la cum se desfăşoară ostilităţile, e cam greu să nu le dăm dreptate. Pesediştii au forţat o serie de măsuri care s-au pliat de minune pe aşteptările electoratului needucat şi iresponsabil. Masca îmi îngrădeşte libertatea… Ca urmare a strădaniilor pesediştilor, numărul de infectări a crescut la mai bine de şase mii pe zi. Alţii au declanşat carantină la o mie de cazuri, dar la noi nu e problemă, încă stăm bine. Social-democraţii urlă că s-au închis şcolile. „Puși în fața realității, miniștrii Tătaru și Anisie recunosc că prezenţa copiilor la școală #nu crește numărul de infectări, dar… nu fac nimic pentru a le redeschide! Pentru PNL, școlile sunt doar secțiuni de vot. Pentru alegeri sacrificiu inclusiv viitorul copiilor noștri!”. Postare de pe pagina PSD. Pe pesedişti nu-i interesează că o mulţime de elevi s-au îmbolnăvit şi unii dintre ei sunt internaţi la ATI. Nu-i interesează că a crescut numărul cadrelor didactice răpuse de coronavirus. De fapt, asta nu-i interesează nici pe liberali. Nu interesează pe nimeni. Alegerile bat la uşă şi, aşa cum ne-au obişnuit, politicienii promit un viitor luminos în loc să se ocupe de problemele prezentului.
Marius Budăi, ministrul care a şofat ministerul Muncii – să spui că l-a condus e mai mult decât poate suporta cuvântul ca atare – s-a gândit să tragă un semnal de alarmă: „În ultimele zile, s-a vorbit în mass media, cu lux de amănunte, despre declarațiile lui Ilie Bolojan, din noua sa funcție de Președinte al Consiliului Județean Oradea. Ajuns în instituție, Bolojan, un om cu state vechi în administrație, s-a arătat surprins de dimensiunea aparatului administrativ. Acesta nu a pierdut timpul în a pune un verdict greu pentru jumătate din oamenii aflați în subordinea sa, punctând că 50% din posturile județene ar fi fost inutile. Două lucruri sunt interesante în acest model de operare. Ambele fac apel la felul în care liberalii vor acționa dacă vor prelua guvernarea după parlamentarele de anul acesta”.
Judeţul Oradea (eventual cu reşedinţa la Bihor)… Frumos spus. Şi se mai supără când unii îi spun că nu e decât un şofer incult şi parvenit. Dar deocamdată n-are timp de supărări. E preocupat de soarta năimitului la stat care, iată, dacă vin liberalii, va fi nevoit să-şi găsească de lucru pe bune.
E drept că în România aparatul administrativ este supradimensionat şi ineficient, plombat cu tot felul de şefi şi şefuleţi care n-au niciun fel de competenţe şi, în unele cazuri, nici măcar studiile necesare. Posturile de conducere sunt mai multe decât cele de execuţie şi se dau doar pe merite politice şi relaţii de rudenie. Pentru posturile în care se munceşte se dă concurs pe bune şi funcţionarii mărunţi trebuie să trudească pe brânci. Acum vreo doi ani un angajat la stat se plângea că în departamentul în care lucra era nevoie de şapte funcţionari, dar insituţia nu avea în organigramă decât trei. Lipsa fondurilor; în schimb când venea vorba de şefi, lipsurile nu mai erau aşa de mari. La puţin timp după discuţie şi-a dat demisia şi s-a angajat în mediul privat, ceea ce nu li s-a întâmplat şi şefilor despre care vorbea şi de grija cărora moare acum Budăi.
Sperietoarea asta cu „dacă vin ceilalţi zburaţi cu toţii” nu e nouă. Pesediştii o agită de fiecare dată când vin alegerile şi încă mai găsesc fraieri care să creadă asta. Gestul lui Ilie Bolojan e mai degrabă demonstrativ decât eficient şi implicat. Să vadă lumea că e pus pe treabă… Mai mult, e un gest singular. În realitate, liberalii nu se înghesuie să concedieze şefimea năimită la stat pe salarii uriaşe. Ludovic Orban, premierul minune, a angajat la Cancelaria Primului Ministru vreo mie două sute de oameni. Pe lângă cei trei mii şi ceva moşteniţi de la Dăncilă. Pe vreme de pandemie, cu bugetul la pământ şi sistemul sanitar în colaps, Orban face angajări. Probabil a văzut că românii sunt capabili să doneze când le ajunge pandemia la os şi a decis că nu e cazul să-şi facă griji.
O mie două sute de angajaţi la Cancelaria Primului Ministru şi Budăi îşi face griji că angajaţii la stat sunt ameninţaţi cu şomajul sau chiar mai rău. Concedierile sunt necesare, dar nimeni nu se înghesuie să taie în carne vie. Liberalii au angajat pe rupte, mai ceva ca adversarul de azi şi prietenul de ieri. Au şi ei amante, rude, obligaţii… Interese şi afaceri; politica e greu de dus fără proptele. Iar pentru toată distracţia asta plăteşte mediul privat. Se tot vorbeşte de noi taxe şi impozite. Şi, când se vorbeşte despre aşa ceva, de regulă nu se vorbeşte de pomană, aşa cum se dă din gură pe tema concedierilor de la stat.
