Cu cât se fac mai puţine teste, cu atât se poate demonstra că infectările cu noul coronavirus scad. E un model care a mai fost exersat în primăvară, pentru a argumenta eficienţa celor care administrează criza sanitară autohtonă. Și nici măcar nu suntem singurii. În multe state ale lumii veştile proaste sunt camuflate la ordin, pentru a nu strica imaginea establishment-ului politic şi pentru a nu scoate la iveală vulnerabilităţile societăţii respective. Acum, miza ţine de alegerile parlamentare şi de teama crizei economice, prognozată în cor de toţi specialiştii lumii. Nimeni nu ştie cum va arăta dar toţi o prevestesc.
România a înregistrat în ultima săptămână peste 25.000 de cazuri de Covid-19, cât în primele patru luni de epidemie, deşi numărul testelor este limitat şi mai mult de o treime din testele zilnice sunt plătite fie de cei care au nevoie pentru călătorii, fie de cei care se tem de o eventuală infectare. O creştere dramatică de cazuri, care pune în dificultate sistemul medical autohton, ar duce la dezbateri serioase privind nevoia amânării alegerilor din decembrie. Ultimul raport al Centrului European pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor menţionează România între statele UE cele mai vulnerabile, inclusiv din cauza „riscurilor crescute de mortalitate” şi a „unui nivel mare al oboselii” în rândul cadrelor medicale.
Ritmul de infectare devine dramatic dacă depăşeşte trei infectări zilnice la mia de locuitori, dar şi aşa lucrurile sunt relative, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care consideră că e nevoie de mai mulţi parametri pentru a decide când se trece graniţa de la grav la foarte grav şi care ar trebui să fie pragul fatal, care să ducă la amânarea alegerilor. Unul dintre indicatorii care măsoară gradul de democraţie al unei ţări este şi ţinerea alegerilor la termen. Cu toate acestea, peste 100 de scrutine din întreaga lume au fost amânate în acest an din cauza epidemiei de coronavirus, potrivit Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale.
Acestea sunt calculele şi ipotezele de lucru la vârful ierarhiei sociale, în rândurile decidenţilor. Curtea Constituţională a jucat în favoarea amânării şi i-a dat parlamentului rolul de stabilire a datei alegerilor, schimbând astfel regulile în timpul jocului, ignorându-şi propria jurisprudenţă, care arată că legislaţia electorală nu trebuie modificată cu mai puţin de un an înaintea alegerilor. Cu toate acestea, somităţile medicale puse pe listele PSD în chip de locomotive electorale, inclusiv reprezentantul României la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, profesorul Alexandru Rafila, evită din răsputeri retorica amânării alegerilor.
De ce? Fiindcă realitatea din teren este cu totul alta:
„Scriu această scrisoare cu speranţa că o va citi domnul Nelu Tătaru. E medic, ca şi mine. E adevărat, eu sunt pensionar de o lună. Am lucrat timp de 22 de ani într-un spital de gradul 4 care, în final, nu a mai primit acreditare. Știu, nu vă ocupaţi dumneavoastră cu acreditarea, aveţi altele pe cap, inclusiv candidatura pentru un loc în parlament. Acum sunt doar un potenţial pacient şi nu vă scriu de pe locul colegului de bancă medicală, de la raportul nostru de gardă, ci de pe scaunul din sala de aşteptare a bolnavilor sau, de ce nu?, de pe targa care abia încape pe uşa de la medicină internă, din spitalul din Hârlău, pe care aţi dat ordin să-l facă spital suport Covid. Eu sunt convins că n-aţi ştiut ce semnaţi, că v-au pus alţii hârtiile sub nas. Sunt convins că nici măcar din poze nu ştiţi cum arată Hârlăul, nu mai vorbesc de spitalul vechi de peste o sută de ani şi de o parte din compartimentul de medicină internă unde, înainte de a fi spital, îşi ţinea boieroaica Ghika iepele de rasă. V-au păcălit cei de la DSP, aşa cum i-au păcălit şi pe alţii, înaintea dumneavoastră, aşa cum se trag sforile peste tot în ţara asta: un telefon colo, un deputat dincolo, şi treaba se rezolvă.” (fragment dintr-o scrisoare deschisă a medicului Răsvan Cristian Stoica din Hârlău, adresată ministrului sănătăţii).
Cu toate că alegerile care au loc în situaţii de urgenţă sunt alterate de absenţa unor dezbateri normale, amânarea lor nu este o soluţie pentru România. Parlamentul va deveni şi mai ineficient, guvernul îşi va atribui un rol excesiv, partidul aflat la putere va continua să-şi promoveze clientela şi să-şi facă imagine pe seama crizei, justiţia va da mai departe neînceperi ale urmăririi penale iar majoritatea conflictelor vor rămâne nerezolvate. Sunt realităţi pe care le ştim şi noi, alegătorii şi ei, politicienii. Da, alegerile sunt necesare pentru a scurta perioada asta în care nu se face nimic sau se face provizoriu şi prost, în care instituţiile sunt paralizate. Da, numărul de infectări a depăşit cota de alarmă. Dar toate astea nu dau dreptul nimănui să manipuleze măsurile şi cifrele după cum ies sau nu socotelile electorale. Ce vrem atunci? Să nu mai fim minţiţi.
