Am pomenit şi cu alte ocazii despre cartea lui Pascal de Sutter, „Aceşti nebuni care ne guvernează”. Pur şi simplu nu mă pot abţine, în condiţiile în care băieţii veseli aflaţi la butoane au grijă să ne demonstreze că se poate şi mai rău.
Trist, dar adevărat, însă de-a lungul istoriei supărător de multe personaje cu probleme psihice s-au strecurat la conducerea popoarelor, cu consecinţele de rigoare. E drept că, în numeroase cazuri, din cauza legislaţiei şi a altor mecanisme de conducere, nebunia conducătorilor a ajuns să fie cunoscută doar din cărţi. Însă atunci când la guvernare se strecoară doar incapabili dezastrul e imposibil de evitat.
Duminică seară, luat la întrebări de un post de televiziune, Gheorghe Cojanu, prefectul Capitalei, a reuşit să şocheze, demonstrând o lipsă de implicare ceva de speriat. Practic, individul nu ştia care sunt datele oficiale privind numărul de cazuri şi rata de infectare cu coronavirus. Asta în condiţiile în care populaţia Capitalei era în fierbere încă de sâmbătă, când s-a anunţat un număr uriaş de îmbolnăviri şi o rată de infectare care presupunea declanşarea unui nou plan de măsuri în lupta cu pandemia.
Însă prefectul Gheorghe Cojanu era complet pe dinafară. Nu ştia decât datele de joi şi vineri şi nici pe acelea foarte bine. Ştia el ceva, dar nu suficient. A bâlbâit-o pe la ora 17 seara şi pentru că a considerat că e cazul să se acopere complet cu ridicol a revenit pe la 22:30 cu precizări şi mai alambicate. Cică era la cumpărături şi nu şi-a verificat mesajele din e-mail. De când e prefect trăieşte într-o tensiune permanentă şi şi-a permis şi el puţină relaxare. Ce dacă, aşa cum prevăd reglementările în vigoare, pentru ziua de luni era convocată o şedinţă a Comitetului Municipal pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul căreia urmau să fie dezbătute noi măsuri? Şeful pomenitului Comitet era total pe lângă, din absolut toate punctele de vedere. Atunci când a fost întrebat dacă – în cazul puţin probabil în care la începutul săptămânii, rata de infectare pe ultimele paisprezece zile va scădea sub trei cazuri la mia de locuitori – se vor mai adopta măsurile din „scenariul roşu”, Gheorghe Cojanu a precizat că acestea vor fi adoptate, dar mai apoi anulate în cadrul aceleiaşi şedinţe.
Te cam ia cu fiori când îl auzi debitând asemenea inepţii. Individul e pus să fie acolo, să aibă funcţie, nu să facă ceva util societăţii. Foarte probabil, încă un analfabet funcţional parvenit pe linie de partid. A tot insistat că nu şi-a deschis căsuţa poştală şi, prin urmare, nu a citit mesajul oficialităţilor; cică aşa o valoare nu se ia după ce anume se transmite pe la televizor sau pe alte canale. Curios, dar la televiziune şi pe „alte canale” se transmit tocmai datele oficiale, cele făcute publice de Grupul de Comunicare Strategică. Sau trebuie să înţelegem din această scăpare că GCS vehiculează nişte cifre pentru public şi altele pentru autorităţi? Posibil şi aşa ceva; nu de alta, dar în România reacţia autorităţilor la pandemie pare desprinsă din filmele cu dezastre de proporţii epice; acele filme în care guvernul e mereu pornit împotriva propriilor cetăţeni.
Dar să fii prefectul Capitalei, să ai programată o şedinţă la CMSU şi să nu ştii care e situaţia în ultimele două zile, iată ce înseamnă să fii chiar mai mult decât mafiot. Parvenit pe cale politică. Eventual şi analfabet funcţional. Poate că Gheorghe Cojan a avut nevoie de cineva care să-i explice cu tact şi răbdare ce anume conţine mesajele pe care le primeşte. Am avut premier analfabet funcţional; de ce să ne mai mire prezenţa unui prefect la fel de pricopsit intelectual?
Până la urmă, vorbim de prefectul Capitalei, nu de un obscur responsabil ISU dintr-o comună de prin Oltenia, acolo unde cu sau fără aportul lui nu se întâmplă mare lucru. Nu te poţi prezenta complet nepregătit la o şedinţă de asemenea greutate, dar iată că se întâmplă.
Bucureştenii sunt revoltaţi şi pe bună dreptate. Nu ştiu ce e de făcut; duminică seara nu ştiau dacă luni trebuie să-şi ducă odraslele la şcoală sau să le ţină acasă. Adevărată babilonie la nivel de comunicare. Prefectul nu ştia pe ce lume se află. Monica Anisie a ţinut să precizeze că nu e de competenţa ministerului să ia decizia închiderii şcolilor. Practic, a vorbit fără să spună nimic. Din declaraţiile ministrului Educaţiei nu se înţelege mare lucru, în afară de faptul că ministerul nu e cu nimic vinovat de situaţia din învăţământ. Totul sună a scuză, a alibi în cazul unei viitoare anchete. Noi am făcut tot ce s-a putut. Atât şi nimic mai mult. Prea puţine despre cazul tabletelor pentru elevi blocate în depozit de proasta comunicare şi coordonare.
Incompetenţa autorităţilor a fost înfierată de cei aflaţi acum la putere. Şi e cumva penibil ca liberalii să practice aceleaşi metode pe care le-au tot reproşat pesediştilor în condiţiile în care s-au tot pretins alternativă viabilă pentru aceştia. Dar, cât timp cetăţenii plătesc pentru prostiile guvernanţilor, totul devine suportabil. Pentru cei de la ciolan, desigur…
