Un grup impresionant de specialiști, medici, cercetători – peste trei mii – semnează un text care sintetizează ceea ce știm fără dubiu despre COVID. Ei consideră că este un act necesar odată cu creșterea numărului de cazuri și multele dezinformări legate de coronavirus. Textul a fost publicat pe 14 octombrie și este numit memorandumul John Snow – după personajul din celebrul serial Game of Thrones care tot spunea „winter is coming” – făcând referire la pericolele coronavirusului în vederea apropierii sezonul rece.
După trecerea în revistă a puținelor date certe cunoscute oamenii de știință avertizează asupra strategiilor greșite ale autorităților, precum și a pericolelor care pot fi evitate prin măsuri concrete.
Memorandumul încă este deschis și zeci de specialiști din lumea întreagă îl semnează zilnic. Apariția în lista semnatarilor poate dura și 24 de ore, pentru că inițiatorii verifică fiecare persoană ce semnează.
Iată textul complet al memorandumului:
„SARS-CoV-2 a infectat mai mult de 35 de milioane de persoane pe glob, cu peste un milion de victime înregistrate de Organizația Mondială a Sănătății, la data de 12 octombrie 2020. Cum un al doilea val de COVID-19 afectează Europa și iarna se apropie, este necesară o comunicare clară asupra riscurilor infectării și strategii de a combate acest lucru. Împărtășim aici punctele noastre de vedere bazate pe dovezile obținute în consens de comunitatea științifică asupra COVID-19.
SARS-CoV-2 se răspândește prin contact (picături mari și aerosoli) și pe o distanță mai mare prin aerosoli, în special în condiții de ventilație slabă. Faptul că e foarte infecțios, combinat cu susceptibilitatea ca populația să fie expusă la un virus nou, creează condiții pentru răspândire rapidă în comunitate. Rata mortalității la COVID-19 este de câteva ori mai mare decât la gripa sezonieră și infectarea poate duce la boli persistente inclusiv la persoane tinere sau la cei a căror stare de sănătate a fost bună anterior. Este neclar cât durează protecția oferită de sistemul imunitar și, ca la alți coronaviruși, SARS-CoV-2 este capabil să reinfecteze persoane care au avut deja boala, dar frecvența reinfectărilor este necunoscută.
Transmisia virusului poate fi întreruptă prin distanțare fizică, utilizarea măștilor, igiena respiratorie și a mâinilor, prin evitarea mulțimilor și a spațiilor slab ventilate. Testarea rapidă, urmărirea contactelor și izolarea sunt de asemenea măsuri critice pentru evitarea transmiterii virusului. Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția asupra acestor măsuri încă de la începutul pandemiei.
În faza inițială a pandemiei multe țări au instituit carantina pentru a încetini răspândirea rapidă a virusului. A fost esențial pentru reducerea mortalității, prevenirea situației în care sistemele de sănătate erau supraîncărcate și a obține timp necesar pentru a stabili măsuri de suprimare a transmiterea virusului după perioada de carantină. Deși măsura carantinării a fost disruptivă în general, afectând substanțial starea de sănătate mentală și fizică și lovind în economie, efectele au fost mai rele în țările care nu au reușit să folosească timpul de carantinare a populației pentru a stabili sisteme funcționale de control epidemic. În absența măsurilor adecvate pentru a controla epidemia și impactul în societate, țările respective au de-a face în continuare cu restricții.
Este de înțeles că asta a dus la demoralizare pe scară largă și diminuarea încrederii. Sosirea unui al doilea val și înțelegerea provocărilor viitoare a condus la revenirea interesului pentru abordarea așa-numitei imunități comunitare, care sugerează permiterea unei răspândiri necontrolate a bolii la populația cu risc minor și protejarea celor vulnerabili. Partizanii acesteia sugerează că așa se va obține imunizarea populației, ceea ce va duce în final la protejarea celor vulnerabili. Aceasta este o eroare periculoasă, nesprijinită de dovezi științifice.
Orice strategie care se bazează pe imunizare la COVID-19 de la infectarea naturală este greșită. Transmiterea necontrolată printre tineri riscă morbiditate semnificativă și mortalitate pentru întreaga populație. Pe lângă costul în victime umane, va avea impact asupra forței de muncă ca întreg și va suprasolicita capacitatea sistemului de sănătate de a furniza îngrijire de rutină sau pentru boli grave.
Mai mult decât atât, nu există dovezi cât durează imunitatea la SARS-CoV-2 după infecția naturală, iar transmisia endemică ce va fi consecința dispariției imunității ar prezenta un risc pentru populația vulnerabilă, pe termen nedefinit. O asemenea strategie nu ar duce la stoparea pandemiei de COVID-19, ci la mai multe epidemii recurente, cum s-a întâmplat cu numeroase boli infecțioase înainte de apariția vaccinurilor. Ar mai duce și la împovărarea inacceptabilă a economiei mondiale și angajaților din sistemul de sănătate, dintre care mulți au murit de COVID-19 sau au rămas cu traume grave ca rezultat al practicării unei forme de medicină ca pe timp de dezastru.
În plus, nu știm cine ar putea suferi de COVID pe termen lung. Definirea celor vulnerabili este o operațiune complexă, dar chiar dacă considerăm ca persoane cu risc ridicat pe cei cu boli severe, se ajunge la 30% din populație în unele zone. Izolarea prelungită a mari părți din populație este practic imposibilă și extrem de lipsită de etică. Dovezi empirice din mai multe țări arată că nu este fezabil să restricționezi izbucnirea de focare doar în anumite secțiuni ale societății. O asemenea abordare riscă exacerbarea inechităților socio-economice și discriminărilor structurale deja apărute din cauza pandemiei. Eforturi speciale pentru a-i proteja pe cei vulnerabili sunt esențiale, dar trebuie să meargă mână în mână cu strategii integrate pentru nivele de populație.
Din nou asistăm la o creșterea accelerată a cazurilor de COVID-19 în Europa, SUA și multe alte țări din lume. Măsuri decisive și urgente sunt necesare. Măsuri care efectiv suprimă sau controlează transmisia trebuie aplicate pe scară largă și trebuie suportate prin programe financiare și sociale care încurajează răspunsul comunității și sunt îndreptate spre inechitățile ce au fost amplificate de pandemie. Continuarea restricțiilor va fi, probabil, necesară pe termen scurt, pentru a reduce transmiterea și a repara răspunsurile ineficiente la pandemie, pentru a preveni viitoare carantine totale. Scopul acestor restricții este aducerea infecțiile cu SARS-CoV-2 la nivele joase, permiterea detecției rapide și localizării focarelor, precum și un răspuns rapid al sistemelor de găsire, testare, urmărire și izolare a cazurilor așa încât viața să se întoarcă la cât mai aproape de normal, fără nevoia de restricții generalizate. Protejarea economiilor naționale este inextricabil legată de controlarea COVID-19. Trebuie să protejăm forța de muncă și să evităm incertitudinea pe termen lung.
Japonia, Vietnam și Noua Zeelandă, pentru a numi doar câteva țări, au arătat că un răspuns robust al sistemului de sănătate poate controla transmiterea, permițând o viață aproape normală. Și sunt multe alte povești de succes. Dovezile sunt foarte clare: controlarea răspândirii comunitare a COVID-19 este cel mai bun mod de a ne proteja societățile și economiile până când vaccinuri sigure și cu efect și tratamente vor apărea în lunile ce urmează.
Nu ne putem permite confuzii care subminează un răspuns eficace; este esențial să acționăm urgent bazat pe dovezi științifice.”
Textul original al memorandumului, împreună cu lista semnatarilor îl găsiți AICI.
