Un poem emblematic – Ad lectorem – deschide volumul de debut „Inel cu enigmă” (1970), al lui Mihai Ursachi: „Întâia oara vei vedea/ Și vei pleca și vei uita;/ Ci înc-odată dacă vii/ vei auzi și vei trăi;/ a treia oară-ai să rămâi”. Fără intenții de analize numerologice sau cabalistice, într-un mod curios, revenirile, raportate la biografia Mihai Ursachi, pot fi interpretate și în sensul revenirii într-un univers concret material.
Amintim doar unele dintre drumurile revenirii lui Mihai Ursachi:
– a încercat să plece (să evadeze), traversând Dunărea înot, și a revenit (în fond, a fost oprit forțat și arestat) în 1961; apoi, a plecat, în 1981, cu o bursă de studiu, în America, de unde a revenit (convins fiind că „locul românilor este în Romania. America este pentru americani, România este pentru români”) în 1990;
– s-a instalat în Iași, în fundacul Dochia, nr. 9, la începutul studiilor și a revenit, la întoarcerea din America, în 1990, tot în Iași, mai întâi, într-un apartament din Tătărași și apoi pe Sărăriei, 140;
– a copilărit la Ipotești, la bunicii de pe mamă, a făcut studiile la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani; a revenit, în 1991, la Botoșani pentru primirea Premiului National de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia și a revenit, simbolic, pe 24 septembrie 2018, prin inaugurarea sălii „Mihai Ursachi” în incinta Memorialului Ipotești.
În aceasta sală, amenajată cu mobilierul și lucrurile personale ale lui Mihai Ursachi și ale fratelui acestuia, Gheorghe Ursachi, donate Memorialului Ipotești de către soția lui Mihai Ursachi, profesor Ana Cojan, biblioteca, cărțile, masa de lucru, fotoliul verde, samovarul, mașina de scris, albume și manuscrise au reconstituit biroul de lucru al poetului Mihai Ursachi. Inaugurarea a avut loc în prezența profesorului Ana Cojan, a scriitorului Lucian Vasiliu, care a mediat aducerea donației la Memorialul Ipotești, a poetei Ana Blandiana, a profesorului Mircea A. Diaconu şi a profesorului Vasile Spiridon.
Într-un exemplar din ediția din 1976 a volumului Diotima, rămas în mod aproape miraculos cu paginile nescrise, poeții care au trecut prin biroul lui Mihai Ursachi de la Ipotești au lăsat mesaje, peste timp, pentru Magistru. Pe a treia filă, în data de 26 septembrie, Nora Iuga scria: „Pe ecranul acestui cer alb, citesc respirația TA de dincolo, Mihai, pălăria ta mare de pai pe trupul tău cel mai natural râde de mine din cuierul tău într-un Ipotești, pe care abia azi îl descopăr și, nu spun de ce, îmi vine să râd și să plâng, ca două umbre ne ținem de mână. Chiar eu, Nora”.
Poate nici un alt cadru nu este mai edificator pentru un poet român care s-a revendicat din Eminescu, decât cel în care s-a născut cel mai mare poet român. Poate de aici, ideea de constituire a Muzeului Poeziei la Ipotești, sugerată de Ana Blandiana, în ziua în care Lucian Vasiliu, Nora Iuga, Ana Blandiana însăși au citit, în jilțul verde de la Ipotești, poemele lui Mihai Ursachi.
Mulțumim, și pe această cale, încă o dată, soției poetului, profesor Ana Cojan, pentru donația de carte și lucruri personale ale lui Mihai Ursachi făcută Memorialului, și poetului Lucian Vasiliu, care a mijlocit aducerea acesteia la Ipotești.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
