Pandemia revine cu forţe proaspete. Şi asta se întâmplă nu doar în România, ci peste tot în lume. Astfel, creşte numărul statelor care introduc măsuri chiar mai drastice decât atunci când a devenit evident că nu e de glumă cu viroza chinezească. Israelul a reintrodus de săptămâna trecută starea de izolare naţională. Şi asta taman într-o perioadă în care evreii sărbătoresc Anul Nou şi Sărbătoarea Tabernacolelor. Cu alte cuvinte, o perioadă destul de sensibilă, cu mare încărcătură emoţională şi spirituală. Gestul nu va rămâne nesancţionat politic, dar reprezintă o dovadă de responsabilitate. Una de negăsit pe meleagurile noastre, unde, deşi numărul de cazuri noi creşte de la o zi la alta, în condiţiile în care se fac tot mai puţine teste, măsurile de relaxare merg umăr la umăr cu inconştienţa unora dintre trăitorii pe aceste meleaguri.
Fără doar şi poate, şi pe alte meridiane există negaţionişti, însă ai noştri sunt ceva de speriat. Dacă, prin absurd, s-ar face un soi de olimpiadă a negaţioniosmului Covid, românii ar câştiga detaşat toate premiile puse în joc, mai puţin „Lingura de lemn” (trofeul care se acordă ultimei clasate în Turneul celor şase naţiuni la rugby). Pentru moment, importantă este campania electorală. Mai sunt câteva zile până când ne vom afla primarii şi consilierii. Graţie sistemului cu majoritate relativă, nu mai există emoţiile turului doi. În schimb, vin alegerile parlamentare cu interesele de rigoare, prin urmare e de aşteptat ca lipsa de implicare pentru problemele adevărate să fie o prezenţă constantă. După ce se va constitui un nou guvern, acesta va da vina pe greaua moştenire şi lucrurile se vor aşterne pe făgaşul deja consacrat. I-am mai prostit odată; vedem ce mai facem peste patru ani…
Însă, având în vedere situaţia sanitară, se pare că n-o să se mai repete istoria de până acum. Nu are cum să se mai repete. Avem nevoie de măsuri concrete şi nu doar pe hârtie. Acum ceva timp, la nivel local s-a impus portul obligatoriu al măştii pe anumite trasee pietonale. Câteva zile poliţiştii locali în tandem cu jandarmii au patrulat prin zonele pomenite şi au atras atenţia trecătorilor asupra noilor măsuri. Calm, civilizat… Au dat şi ceva amenzi. Cu toate acestea, în momentul de faţă, deşi n-am auzit ca măsura să fie anulată, prin zonele în care, teoretic, după o anumită oră nu te poţi prezenta decât cu masca pe faţă, regula nu e respectată de nimeni. Poliţiştii încă patrulează, dar nici măcar nu mai recomandă masca. Privesc, trec mai departe şi gata, s-a terminat. Fără amenzi, fără avertismente, fără deranjat cetăţeanul ieşit să ia aer.
Evident, delăsarea are o anumită încărcătură politică. Fiind vorba de măsuri locale, nu e greu de bănuit spre cine vor arăta degetele acuzatoare în momentul în care în peisaj apare un proces verbal de amendă. Este una dintre multele probleme legislative care permit perpetuarea unor situaţii nocive. Amenzile date de către autorităţile locale sau ca urmare a măsurilor impuse de acestea nu fac foarte bine primarului în funcţie deoarece românul, deficitar la capitolul educaţie şi spirit civic, nu consideră niciodată că e amendat pentru că a greşit, ci pentru că primarul are ceva anume cu el; de-asta a fost amendat. Şi mentalitatea e valabilă nu doar în comunităţile mici unde – de ce să nu recunoaştem? – adesea primarii chiar îşi sancţionează adversarii apelând la amenzile locale, ci şi în oraşe, deci n-ar trebui să ne mire că, în anul alegerilor, numărul amenzilor locale scade drastic.
În momentul de faţă e nevoie de implicare adevărată. Pandemia capătă forţă în ţări care chiar au luat măsuri şi datorită acestora numărul de cazuri a scăzut la un nivel acceptabil. La noi importantă este campania electorală. Avem măsuri, dar nu şi determinarea pentru a le aplica, în ciuda faptului că a crescut numărul de îmbolnăviri şi decese. În ciuda celor peste şase luni scurse de la debutul oficial al pandemiei, numărul locurilor din spitale nu a crescut, la fel cum nu a crescut nici numărul medicilor şi asistentelor. Dacă nu suntem capabili să tratăm viroza, ar trebui să mergem pe varianta prevenţiei. Nici pomeneală de aşa ceva. E an electoral; toamna se numără bobocii…
Toamna se numără bobocii. Odată la patru ani se numără mandatele şi beneficiile care formează pachetul complet. Din păcate, în momentul de faţă se numără bolnavi şi morţi. Dar despre ei nu mai vorbeşte nimeni.
