Un bărbat în vârstă de 40 de ani, din comuna Păltiniş, care în primăvara anului trecut şi-a violat propria fiică, a fost condamnat definitiv la şase ani şi şapte luni de închisoare în regim de detenţie. Totodată, bărbatul a fost obligat să-i plătească fetei daune morale în valoare de 15.000 de lei. Sentinţa definitivă a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, însă pedeapsa primită de I.A. este mai mică decât condamnarea iniţială dispusă de Judecătoria Darabani, care hotărâse în martie ca bărbatul să facă nouă ani şi şapte luni de puşcărie.
Reducerea pedepsei a venit în contextul în care inclusiv fiica bărbatului a formulat apel, încercând să-şi salveze tatăl de la puşcărie.
Fapte săvârşite la beţie
Potrivit anchetatorilor, fapta s-ar fi petrecut în seara zilei de 19 aprilie 2019, în jurul orei 22.30, în timp ce bărbatul se afla împreună cu fiica la un izvor pentru a lua apă. „Pe fondul consumului de alcool, prin constrângere morală, inculpatul a întreţinut un raport sexual oral cu fiica sa, în vârstă de 13 ani”, au arătat procurorii în rechizitoriu.
Surprinzător este că agresiunea ar fi avut loc după numai câteva ore după ce bărbatul fusese la Serviciul de Probaţiune Botoşani, el urmând un program de supraveghere întrucât în 2018 fusese condamnat la închisoare cu suspendare pentru un act sexual cu o minoră.
Declaraţii schimbate de victimă
Cazul a fost însă mult mai dificil decât pare la prima vedere. Faptele au ieşit la iveală după ce chiar fiica bărbatului a făcut plângere la poliţie. Ulterior, însă, aceasta şi-a schimbat declaraţia susţinând că agresiunea sexuală ar fi fost doar o poveste inventată de ea, din dorinţa de a se răzbuna pe tată, iar varianta cu sexul oral a fost aleasă ştiind că acest gen de fapte sunt greu de dovedit.
Anchetatorii au mers însă mai departe cu cercetările şi au solicitat tot felul de expertize şi evaluări. Proba care a cântărit cel mai mult în anchetă a fost o expertiză ADN, care a stabilit că pe pantalonii bărbatului s-au găsit urme din ADN-ul fetei, ori acest lucru ar fi fost imposibil dacă agresiunea sexuală nu ar fi avut loc. Prin urmare, magistraţii au dispus condamnarea lui I.A., chiar şi în condiţiile în care victima a retractat declaraţia iniţială.
Blocaj în schimbarea legislaţiei
În luna mai, Camera Deputaţilor a adoptat o modificare la Codul penal care stabilea faptul că pedofilii nu mai putea scăpa cu pedepse cu suspendare. Astfel, potrivit legii, violul comis asupra unui copil ar fi trebuit să fie pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani. De asemenea, se prevedeau pedepse cu închisoarea de la 7 la 12 ani, atunci când victima era un membru al familiei, iar faptele urmau să fie imprescriptibile.
În luna august, însă, Guvernul Orban a decis să sesizeze Curtea Constituţională a României (CCR) pe motiv că noile reglementări ar fi neconstituţionale. „Se instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au comis infracţiuni de gravitate similară, în sensul în care nu pot fi identificate raţiuni obiective pentru alegerea acelor infracţiuni care urmează a fi imprescriptibile”, a arătat Guvernul în adresa către CCR.
În acest fel, executivul a ignorat o solicitare a Parlamentului Uniunii Europene care a dat o directivă în urmă cu aproape nouă ani prin care se solicita pedepse maxime pentru violatorii copiilor şi în general a pedofiliei şi se cerea tuturor ţărilor membre să-şi modifice legislaţia astfel încât să se îndrepte către imprescriptibilitatea acestor fapte. România nu s-a îndreptat spre aplicarea acestei directive – nici în privinţa pedepselor, nici a prescrierii faptelor.
De altfel, în ultimii ani multe dintre abuzurile sexuale asupra copiilor au fost pedepsite cu închisoare cu suspendare sub supraveghere, pedofilii fiind lăsaţi practic în libertate. Potrivit datelor înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii, în ultimii nouă ani au existat în România 8.543 de cazuri de viol şi aproape 3.000 de cazuri de „act sexual cu un minor”. Cu toate acestea, în urmă cu trei ani, din toate procesele care s-au judecat pentru „act sexual cu un minor”, doar 25% din cazuri s-au finalizat cu pedepsirea agresorilor cu închisoare cu executare. 25% au primit pedepse „cu suspendare”, iar restul proceselor nici au ajuns la o sentinţă. De altfel, şi I.A. a fost condamnat iniţial la un an şi şapte luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere, după un prim abuz sexual comis asupra unei colege de clasă a fiicei sale.
