De câţiva ani de zile oraşul – şi nu numai – este plasat sub asediul gardurilor din metal. Acele garduri de vreo cincizeci-şaizeci de centimetri înălţime, dotate cu ţepuşe la partea superioară. Nu sunt foarte lungi, au cam vreun centimetru lungime, însă pot cauza răni serioase dacă cineva are ghinionul să cadă peste pomenitele garduri. Şi, până în momentul de faţă, presa locală a relatat despre cazurile câtorva nefericiţi. Un bărbat a fost la un pas de moarte după ce a aterizat cu gâtul într-un gărduţ. Un adolescent s-a ales cu răni serioase după ce s-a intersectat cu un astfel de gard într-un unghi total nepotrivit. Şi lista ar putea continua cu o sumedenie de cazuri în care protagoniştii s-au ales doar cu zgârâieturi mai mult sau mai puţin superficiale sau cu hainele rupte.
Evident, nu se ştie cine a avut prima dată ideea, dar moda a prins foarte repede. Mult mai repede decât era necesar. Pentru că gardurile astea sunt foarte periculoase şi au ajuns să înconjure tot ce este de înconjurat. Spaţii mai mult sau mai puţin verzi, căi de acces, locuri de joacă, bănci şi multe altele. Practic, mărginesc fiecare trotuar. Nu prea poţi să le ignori, deşi eficienţa lor în a zădărnici accesul în zona pe care o delimitează e discutabil. Pot fi încălecate de oricine, cu riscurile de rigoare, desigur. Administratorii asociaţiilor de locatari s-au întrecut în a împrejmui tot ce se poate împrejmui cu astfel de garduri. Estetica lor e discutabilă; frumuseţea stă în ochii privitorului, însă pericolul reprezentat de ţepuşele de la partea superioară nu poate fi ignorat. E de ajuns un pas greşit şi te poţi trezi cu venele perforate de blestematele de ţepuşe. O cădere care, în mod obişnuit, s-ar finaliza doar cu haine murdare şi vânătăi sau julituri, te poate transforma în pacient în stare gravă, critică sau mai rău.
Dacă în anotimpul cald şi în cele de tranziţie probabilitatea unui astfel de accident este mai redusă, nu la fel vor sta lucrurile în cazul în care anotimpul hibernal are de gând să fie iarnă în adevăratul sens al cuvântului. Trotuarele, devenite adevărate patinoare, se pot transforma în capcane mortale dacă sunt asociate cu gardurile criminale. Un pas greşit, o alunecare mai lungă decât e cazul şi deznodământul tragic e gata. Adesea, gardurile cu ţepuşe sunt luate cu asalt de copii. Au văzut ei ceva interesant dincolo de acestea şi nu se dau în lături să le încalece. E nevoie doar de o mişcare greşită pentru ca aventura să intre în atenţia medicilor.
Fără doar şi poate, gardurile cu ţepuşe sunt periculoase. Deja au demonstrat-o; am pomenit despre cazul bărbatului care s-a ales cu gâtul înţepat de gard. Doar un centimetru a făcut diferenţa între accident şi tragedie şi un astfel de incident se poate repeta oricând. Într-o ţară civilizată o asemenea întâmplare ar fi declanşat o anchetă serioasă, cu consecinţele de rigoare. Este evident că ţepuşele gardurilor sunt foarte periculoase şi acestea trebuie eliminate din spaţiile publice, însă nimeni nu se grăbeşte să ia atitudine, chiar şi în condiţiile existenţei unui precedent destul de grav. Aşa e în România; nu există determinarea pentru acţiune preventivă, e nevoie să se întâmple o tragedie pentru ca instituţiile abilitate să se pună în mişcare. Incendiul de la Colectiv este un exemplu cât se poate de grăitor. Chiar dacă ţara e plină de bombe denumite pompos cluburi, acestea nu au fost luate la purecat decât după nenorocirea în urma căreia câteva zeci de tineri şi-au pierdut viaţa şi mult mai mulţi au rămas mutilaţi pe viaţă. Isteria cu şcolile cu grupuri sanitare în curte a escaladat după ce mai mulţi copii şi-au găsit sfârşitul în fosele improvizate. E ţara lui „lasă, bre, că merge şi aşa”; până nu se întâmplă tragedia, nu e cazul să se caute soluţii. Mi-e greu să cred că angajaţii instituţiilor cu putere de decizie chiar nu ştiu de existenţa acestor capcane cu potenţial letal. Pe drumul de acasă până la serviciu e imposibil să nu se intersecteze cu aşa ceva, chiar dacă aparţin acelei categorii socio-profesionale ce abuzează de autoturism. Şi, cu toate acestea, asemenea bordurilor, gardurile cu ţepuşe câştigă tot mai mult teren. Până când? Nu e greu de intuit, dar n-ar fi mai bine să se acţioneze preventiv şi nu după ce un pas greşit se va termina cu anchetă pentru omor din culpă?
Consideraţi prezentul articol drept un semnal de alarmă. În caz de ceva să nu puteţi spune că n-aţi ştiut şi nu a ridicat nimeni problema.
