Un militar botoșănean din Batalionul 335 Artilerie „Alexandru cel Bun” din Botoșani, rănit în teatrul de operații din Afganistan în 2017, a realizat un mic muzeu al veteranului de operații în comuna natală, Horodniceni, județul Suceava. Povestea lui a ajuns până în paginile revistei Presa militară (n.r. – publicație a Ministerului Apărării Naționale), fiind apreciată de sute de români.
Caporalul Dumitru Florea, la cei 45 ani, este un militar cu multă experiență și un român adevărat. Serios, responsabil, și-a făcut întotdeauna treaba acolo unde a fost pus. Din 1997 a lucrat la Batalionul 151 Infanterie Războieni, ai cărui militari sunt cunoscuți drept Lupii Negri. A executat patru misiuni în teatrele de operații din Afganistan și Irak. Acum lucrează la Batalionul 335 Artilerie, pe funcția de ochitor. A absolvit cursuri specifice pregătirii pentru teatrele de operații. De asemenea, a urmat un curs de ochitor pentru obuzierul cal. 152 mm.
Urme adânci lăsate de misiuni
Pentru Dumitru, anii petrecuți la Lupii Negri i-au rămas în suflet. Misiunile interne și internaționale, instrucția, camarazii i-au lăsat urme adânci în inimă. A fost, este și va fi întotdeauna un lup negru. A muncit și s-a instruit așa cum scrie la regulamente; a îndeplinit bareme, a fost alături de infanteriștii ieșeni la bine și la greu, făcând parte din marea familie a Lupilor Negri. Acum este artilerist. S-a atașat de camarazii săi, specialiști ai traiectoriilor precise. Se antrenează cot la cot cu ei și dorește să ajungă cât mai repede la nivelul lor ridicat de instruire.
„Am acționat ca o echipă și am reușit”
În timpul ultimei misiuni din Afganistan, în 2017, a fost rănit la mâna dreaptă. Era guardian angel – proteja militari americani și români ce antrenau polițiști afgani. Unul dintre ei a deschis focul. Echipa de protecție, din care făcea parte și caporalul Dumitru Florea, a reacționat prompt și a îndepărtat amenințarea. Dumitru a fost rănit.
„Totul s-a desfășurat…A fost ceva preț de secunde! Dumnezeu m-a ajutat și acum pot vorbi cu dumneavoastră. Acolo, atunci, nu am fost singur! Vă rog, nu îi uitați pe toți care am fost acolo și am reușit să ieșim din incident. Pregătirea temeinică din țară, camaraderia, spiritul Lupilor Negri și-au spus cuvântul. Și doresc să le mulțumesc camarazilor mei din pluton și sublocotenentului Bichiu. Îmi pare nespus de rău că nu au fost chemați și ei în față, alături de mine. Nu au fost cu nimic mai prejos decât mine. Am acționat ca o echipă și am reușit… să venim toți acasă. Ce să spun, că mă sună de multe ori cei pe care i-am protejat și îmi mulțumesc și acum. Dar să știți că… rana lasă urme în suflet. Am familia alături. Pentru recuperarea noastră, a răniților, familia este 99% din cheia reușitei”, a rememorat caporalul Florea.
„Ai noștri ne văd altfel”
Soția, Maria, și fetele, Alexandra-Maria și Adelina-Paula, îi sunt alături. Au suferit alături de el și îl sprijină din plin acum, în recuperarea sa. Familia este ceva unic, îi creează un mediu extraordinar și îl înțelege pe militar, suportul acesteia fiind esențial. Viața militarilor în familie este una; în cazarmă este altfel. Familia sprijină, poartă de grijă, tremură la orice veste când se aud știri din teatrele de operații.
„Noi trebuie să avem mult respect pentru familiile noastre. Ne antrenăm intens, ne formăm automatisme. Ai noștri ne văd altfel. La o simplă discuție, poate avem o tonalitate mai ridicată uneori. Și ei ne înțeleg… Mentalitatea trebuie să o schimbăm din mers. Să pornim corect și disciplinat”, a declarat Dumitru. Militarul botoșănean nu poate să uite ajutorul dat în recuperarea sa de colonel dr. Leonard Codreșa, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” din București, și de prof. univ. dr. Teodor Stamate, de la Clinica de Chirurgie și Reparatorie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași.
„Am fost declarat Cetățean de onoare al comunei Horodniceni”
Pentru tot ce a făcut în armata română, primăria Horodniceni și consiliul local i-au acordat titlul de Cetățean de onoare al comunei.
„Am fost declarat Cetățean de onoare al comunei Horodniceni, județul Suceava. Am vrut să întorc concetățenilor mei din onoarea pe care mi-au făcut-o. Mi-am spus că trebuie să fac ceva, unde cei tineri să vadă pentru ce am luptat noi acolo, departe. Așa a apărut „Muzeul veteranului teatrului de operații”. Să știe cei de lângă mine despre cei 29 de eroi căzuți la datorie. M-am bucurat enorm când am văzut câtă lume a venit la inaugurare. A fost o zi a eroilor foarte frumoasă pentru mine. Au fost alături de mine camarazii din Batalionul 335 Artilerie, Batalionul 151 Infanterie, Centrul Militar județean Suceava, Asociația Militarilor Veterani și Veterani cu Dizabilități, plus mulți consăteni. Aici au descoperit lumea luptătorului român, așa cum am trăit-o noi acolo, în teatrele de operații”, s-a destăinuit caporalul Dumitru Florea.
A fost onorat așa cum se cuvine de comunitate. A realizat că ai lui nu știau ce înseamnă viața militarului, a veteranului teatrului de operații, și ceea ce presupune sacrificiul înaintașilor și al celor din ziua de azi.
Moment emoţionant de Ziua Eroilor
„Ce bine e când te culci în liniște acasă, lângă ai tăi! Unii dintre noi, românii, nu conștientizăm ce înseamnă să ai pace acasă, să-ți crești copiii așa cum trebuie. Celor care contestă ceea ce facem le doresc să se bucure de pace și liniște și niciodată să nu simtă ce înseamnă războiul, glonțul care vine spre tine sau chiar mai rău, intră în tine”, a arătat caporalul Florea. De Ziua Eroilor, pe 6 iunie a.c., el a trăit niște momente extraordinare alături de veteranul de război, maior (ret) Costache Știrbu, în vârstă de 105 ani, și el rănit în luptă. I-au jucat ochii în lacrimi când a primit, simbolic, drapelul țării de la bătrân. A fost realizată o punte invizibilă între doi luptători.
„«Ai fost la luptă, băiete?» m-a întrebat. I-am spus că da, dar la un altfel de război. Ne-am strâns în brațe, iar cuvintele nu pot descrie sentimentele mele trăite acolo”, a spus Dumitru. Ideea cu muzeul i-a venit după ce a participat la activități la Brigada 15 Mecanizată, împreună cu camarazii săi, Lupii Negri. Acum, a luat decizia să prezinte activitățile militare, sacrificiile celor căzuți la datorie. Tineretul vede cu alți ochi ce se întâmplă, iar Dumitru a încercat să aducă în fața lor realitatea vieții cazone, inclusiv a teatrelor de operații.
Muzeu dotat cu materiale personale
La inaugurare, tot pe 6 iunie a.c., a răspuns la întrebări, a vorbit despre misiuni, ținute, persoane, diplome, medalii, despre tot ce este în muzeu. Prin realizarea acestuia dorește să prezinte imaginea reală a ceea a simțit militarul român acolo, departe. La televizor e una, iar contactul direct e altceva. Muzeul a fost dotat cu materialele personale, aproximativ 80%, și din fonduri proprii. Se pot vedea ținute, fotografii, obiecte personale, medalii, diplome și un perete pe care se află eroii teatrelor de operații căzuți la datorie.
A avut sprijinul camarazilor din Asociația Militarilor Veterani și Veterani cu Dizabilități, Batalionul 151 Infanterie, Batalionul 335 Artilerie, Centrul Militar Județean Suceava, Primăria Horodniceni, precum și al primarului și al consiliului local. Camera se află în clădirea muzeului localității natale.
Pe viitor, dorește să o îmbunătățească, să aducă obiecte și fotografii ale altor militari din urbea sa. I-au fost alături locotenent-colonelul Florin Crăciun, șeful Structurii Teritoriale pentru Probleme Speciale Suceava, și Gheorghe Moldovan, director executiv la Consiliul Județean Suceava, care au promis să îl ajute în dezvoltarea muzeului.
„Pentru fiecare militar, un astfel de muzeu este în casa lui, dar și în sufletul său. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să-i învățăm mai mult ce înseamnă respectul, să arătăm românilor ce facem, să fie mândri de noi”, a încheiat caporalul Florea.
