Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria. Astăzi prăznuim pământeasca adormire a Maicii Domnului şi slăvita ei trecere în împărăţia Fiului.
Când s-a hotărât Hristos să ia la Sine pe Maica Sa, a înştiinţat-o cu trei zile mai înainte, prin Arhanghelul Gavriil. Maica Domnului a mers atunci în Muntele Măslinilor, ca să se roage, după care a revenit acasă şi a pregătit toate cele de îngropare. A împărţit văduvelor sărace hainele sale, şi-a luat iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi pentru vieţuirea în pace. A binecuvântat pe cei prezenţi şi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.
Apostolii au ridicat patul şi au mers în satul Ghetsimani, unde au aşezat în mormânt trupul Maicii Domnului. Ei au mai rămas acolo încă trei zile, aşteptându-l pe Apostolul Toma. Când a ajuns la mormântul Maicii Domnului, Toma s-a întristat pentru că nu văzuse şi el chipul adormit al Maicii Domnului. Apostolii au decis atunci să deschidă mormântul iar toţi s-au minunat deoarece în mormânt se afla doar giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mărturie a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri. Maica Domnului a fost dusă de îngeri la ceruri şi acolo se roagă pentru noi.
În multe biserici, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost amplificată cu o nouă formă de pietate, și anume Prohodul Maicii Domnului.
Sărbători închinate Maicii Domnului
Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești.
În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare, mai există în calendarul ortodox: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorului Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).
Nu există slujbă în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului.
„Maica Domnului este între Dumnezeu și oameni. Cu toate că este înconjurată de toată slava cerului, ea preferă să fie aici, printre copiii ei, acoperindu-i și păzindu-i de toată nevoia și strâmtorarea. Pe Maica Domnului o chemăm în rugăciune cu alint, cu multă dragoste și sensibilitate, spunându-i Măicuță. Am venit Măicuță să te mai vedem…, pentru că avem o relație atât de minunată cu Maica noastră și ne străduim să fim fii ascultători, ca și ea să ne fie Măicuță grabnic ajutătoare”, a declarat PS Macarie, Episcopul Românilor ortodocși din Europa de Nord, în urmă cu câteva zile, la slujba oficiată la Mănăstirea Nicula.
