În 1883, Academia Franceză îi acorda lui Gheorghe Bengescu un premiu, iar în 1890 – o medalie de aur pentru volumul Voltaire: bibliographie de ses oeuvres. În 1894, „Societatea de istorie literară a Franței” îl numea în consiliul de administrație, iar în 1898, Gheorghe Bengescu devenea vicepreședintele Societății (a se vedea: V. Cristian, Din corespondența inedită a lui George Bengescu, BDD-A1572, 1967, Editura Academiei, Dicaronia.ro).
Academia Română îl alegea, pe 2 aprilie 1883, membru corespondent la Secțiunea Literatură, iar pe 4 iunie 1921, Gheorghe Bengescu, „Ministru Plenipotențiar în retragere, cunoscut prin numeroase și însemnate scrieri atât despre istoria politică și culturală a României, cât și despre istoria literară franceză”, era ales membru activ al Academiei Române în secțiunea Istorică ((Despre activitatea literară a unor membri ai familiei Golescu în secolul al XIX-lea. Discurs scris, dar nerostit de Gheorghe Bengescu, ales membru al Academiei Române la 4 iunie 1921, decedat la 23 august 1922 cu răspuns de N. Iorga, București, 1923, p. 3). În discursul de intrare, publicat de Academie, Gheorghe Bengescu își elogia prietenii și înaintașii: pe Vasile Alecsandri și pe Ion Ghica (cărora le consacrase un amplu volum – Câteva suvenire ale carierei mele: Ion Ghica, V. Alecsandri, Alexandru Lahovari, Bruxelles, P. Lacomblez, 1899), pe Teodor Ștefanelli – „bărbat de valoare”, „cărturar emerit” și „coleg mult stimat”– printr-o schiță biografică, susținută de analiza lucrărilor sale (nu uita să amintească și despre faptul că Ștefanelli îl cunoscuse pe Eminescu, „pe care îl avusese ca conșcolar la gimnaziul din Cernăuți, și asupra căruia era să scrie mai târziu amintiri interesante”) și pe Golești. Discursul său („scris, dar nerostit”) se încheia cu recunoștința exprimată în numele întregii familii, al cărui descendent era: „În numele întregii familii Golescu, care mʼa însărcinat (…) să vă arăt recunoștința sa, vă mulțumesc de piosul omagiu, cu care ați salutat memoria eroilor săi.
Iar eu, terminând, exprim dorința, ca veacul nostru să vadă noua generație a Goleștilor umblând, cu aceleași simțiri mărinimoase, pe urma înaintașilor săi, și transmițându-și din mână în mână facla lucitoare a patriotismului și a iubirii neamului românesc”.
Răspunsul la discursul de intrare era pregătit de Nicolae Iorga.
La finalul discursului de intrare, Gheorghe Bengescu insera o listă a principalelor scrieri ale sale, dintre care o parte au fost publicate în „Convorbiri literare”.
***
Un alt Gheorghe Bengescu (Dabija) a fost nu doar colaborator al „Convorbirilor”, ci și junimist activ, prezent și în Amintiri din Junimea (București, 2011) cu specificul portret făcut de Iacob Negruzzi („Născut în 23 iulie 1844: în Junimea din 1868; maior în armată, reprezentând baioneta neinteligentă, autor de comedii, operete şi chiar de poesii lirice. Casierul Junimii la Aniversare. Poesiile sale le publică sub pseudonimul G. Bradu. Mort, 13 ianuarie 1916” – p. 265), dar și în Amintiri dela „Junimea” de G. Panu („Căpitanul Bengescu (actualul general Bengescu-Dabija): Pompier”; „ca mișcare scenică d. Bengescu arăta de pe atuncea calități”; despre care Maiorescu spunea: „E un băiet bun, dar îi prea lung”).
Reținem și nota biografică pe care i-o face Dim. R. Rosetti:
„Intendent general al armatei, autor dramatic, născut la 20 Iunie 1844 în Târgu-Jiului. Intrat în armată ca soldat la 1859, a dobândit la 1859 gradul de sub-locotenent și apoi a trecut în intendență la 1875, înaintând până la gradul de controlor general în 1895.
Pe terenul literar, s’a făcut cunoscut prin numeroase comedii, drame, tragedii și traduceri. Principalele sale producțiuni sunt O palmă la bal mascat, comedie, Nu e pentru cine se pregătește, comedie, Radu III, dramă istorică, Pygmalion, tragedie, Olteanca, și numeroase operete franceze traduse in limba română” (Dim. R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, București, 1897, p. 25) .
În Fondul Documentar Ipotești există o fotografie a unuia dintre bengești, cel mai probabil – a lui Gheorghe Bengescu, diplomatul.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
