Curentul de meteori Perseide va înregistra un maxim în noaptea de 11 spre 12 august, perioada de activitate a acestora fiind între 17 iulie şi 26 august, informează site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Maximul curentului va putea fi observat începând cu ora 22.00.
Potrivit specialiştilor, cea mai buna perioadă de observare este după miezul nopţii până dimineaţa. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o „perseidă”.
Anul acesta Luna va fi în faza de Ultimul Pătrar, răsărind după miezul nopţii. Lumina acesteia nu va deranja cu mult observaţiile pe parcusul nopţii aşa că vor putea fi văzuţi mai mulţi meteori.
Cei ce vor observa din zonele cu cer curat, pot vedea maxim 100 de meteori pe oră. Cei ce observă din oraşe vor vedea 10-20 de meteori pe oră.
Conform informaţiilor astonomilor, pentru a vedea meteori nu este nevoie de un instrument astronomic şi observaţiile ar trebui să dureze cel puţin o oră.
Privind bolta cerească, se vor vedea stelele şi Calea Lactee. Uneori o dâră luminoasă, ce va dura mai puţin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de „stea căzătoare”.
Denumite după constelaţia din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. Perseidele sunt cunoscute pentru că este perioada concediilor şi a vacanţelor, perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.
Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lasată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul când intră în atmosfera Pământului. Pentru o fracţiune de secundă vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numeşte meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numeşte meteorit.
Toate aceste particule de praf vin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează şi praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.
