Specialiștii de la University of California San Francisco povestesc ce au aflat despre coronavirus de la începutul pandemiei
La finele lunii ianuarie, când a fost confirmată prezența noului coronavirus în spitalele din SUA, specialiștii urmăreau trei simptome: febră, tuse și respirație îngreunată. După ce au apărut mai mulți bolnavi, lista simptomelor a crescut. Iar mulți nu aveau nici un simptom. În iunie, clinicienii au început să realizeze că sunt cam 34 de situații care semnalează apariția coronavirusului. Cercetătorii de la UC San Francisco încearcă să afle cum se manifestă infecția. Și încep să pună la un loc povestea unui virus cum nu a mai existat.
Cum se instalează infecția
Noul virus a devenit notoriu pentru priceperea de a intra în celulele umane, cu spinii proteici din dotare, fapt ce îl distinge de alți coronaviruși. Iar spinii lui SARS-CoV-2 sunt crème de la crème: pot pune foarte ușor stăpânire pe porțile celulelor numite receptori ACE2. Practic, când aterizează pe o celulă, declanșează un proces molecular care aduce virusul imediat în interiorul celulei.
Odată intrat în câteva celule gazdă, virusul le pune la treabă pentru a crea copii ale sale. În câteva ore, mii de noi particule de virus încep să infecteze alte celule. Deși este mai puțin mortal decât virusul SARS original, care a apărut în 2002, se replică mult mai rapid. SARS infecta inițial plămânii, dar SARS-CoV-2 se replică peste tot în căile respiratorii, inclusiv gât și nas, iar asta îl face foarte contagios.
Totuși infecția nu se simte ca la gripă. Mai puțin de 20% din cei infectați ajunși la spital aveau gât uscat sau le curgea nasul. În primele zile ale infecției e mai probabilă o tuse uscată, febră și lipsa mirosului sau gustului.
Cel mai probabil nu vă veți simți bolnav deloc. Când cercetătorii de la UCSF au testat în San Francisco, au găsit că 53% din cei care se îmbolnăviseră nu au avut nici un simptom. ”E mult mai mult decât ne-am așteptat”, spune Monica Gandhi, profesor de medicină la UCSF. „Dacă am face testare de masă la 300 de milioane de americani, infecțiile asimptomatice ar fi între 50-80% din cazuri”, spune Gandhi. Milioane de oameni pot transmite virusul fără să știe, spune ea, făcând transmiterea asta călcâiul lui Ahile în eforturile de a controla pandemia.
„Majoritatea oamenilor care au COVID-19 sunt în comunitate și sunt asimptomatici sau ușor bolnavi”, spune Sulggi Lee, profesor asistent de medicină la UCSF, care a conceput un studiu pentru a verifica răspândirea virusului în luna martie cu un sistem de clinici mobile. „Foarte multe depind de acel răspuns inițial”, declară ea. Dacă Lee și colaboratorii ei pot înțelege procesul biologic prin care oameni infectați rămân relativ sănătoși, va fi un pas mare în tratarea celor bolnavi grav.
Bătălia din plămâni
Cum îi spune numele (sindrom acut respirator sever coronavirus 2), vorbim de un virus respirator. Dacă sistemul imunitar nu îl învinge la aterizarea în nas sau gât, va avansa spre plămâni și pe măsură ce virusul se multiplică, alveolele care transmit oxigenul în sânge se vor umple cu fluid, oprind acest proces esențial. Nivelul oxigenului din sânge scade și cam la șase zile după infecția apar dificultățile de respirație.
Ce cauzează acest dezastru? „O parte e cauzată de virus”, spune Michael Matthay, doctor în medicină și profesor la UCSF, care studiază boli respiratorii de 30 de ani. Dar SARS-CoV-2 nu pare a fi un distrugător sălbatic de celule. Deși e prea devreme pentru a ști sigur, se pare că rata mortalității e de zece ori mai mare ca la gripa obișnuită. „Ai putea crede că e doar o mașină de ucis”, spune Max Krummel, profesor de patologie experimentală la UCSF. „Unul din cele mai ciudate aspecte e că noul coronavirus nu pare a fi foarte citopatic, prin asta înțelegând distrugerea celulelor”, spune Kummel. „Gripa este citopatică, celulele umane distruse dispar în 18 ore.” Dar când cercetătorii de la UCSF au supus celule umane acțiunii coronavirusului, unele nu au murit niciodată. „Astea sunt date destul de convingătoare care ne arată că nu avem de-a face cu un virus extrem de agresiv”, spune Kummel.
Provocarea mai mare pe care o suspectează el este cea a propriului nostru sistem imunitar. Ca orice patogen, SARS-CoV-2 va porni un răspuns imunitar. Contra-atacul este extrem de complex, implică multe tactici, celule și molecule. Analiza datelor sugerează că răspunsul sistemului imunitar diferă la fiecare bolnav, dar este mai agresiv decât la virusul influenza, care provoacă gripa.
Dar plămânii sunt distruși, după cum sugerează datele, nu doar de virus, ci și de rezultatul unei bătălii imunologice care a luat-o razna. Acest răspuns imun foarte puternic poate explica de ce, cam în ziua 11 de boală, pacienții adesea fac o pneumonie severă. Cercetătorii caută acum soluții pentru a atenua suprareacția sistemului imunitar ca să prevină această pneumonie.
De regulă, pacienții care pierd lupta cu COVID-19 mor în jurul zilei a 19-a. La spitalele UCSF, până recent, muriseră doar 10 din cei 85 de pacienți bolnavi grav.
„Vestea bună e că facem teste clinice pentru acea pneumonie severă (numită ARDS, în termeni medicali în SUA) încă din 1988”, spune Matthay. Asta a permis clinicienilor să știe care setări la ventilare și intubare duc la cele mai puține morți, precum și să țină pacienții pe burtă pentru a-i ajuta să respire.
Probleme cu inima
Prin aprilie, medicii au început să descopere printre decesele cu stop cardio-respirator bolnavi de COVID-19. Au aflat asta în urma unor autopsii de rutină. Epidemiologii începeau și ei să menționeze la comorbidități bolile de inimă, obezitatea, hipertensiune și diabet.
Acești factori de risc erau neobișnuiți, dar clinicienii relatau despre un număr surprinzător de mare de pacienți care se pomeneau cu probleme de inimă – aritmii, slăbirea mușchilor, inflamații sau chiar atacuri de cord. „Nu știam că un virus respirator poate avea asemenea consecințe”, spune cardiologul Gregory Marcus, profesor la UCSF. „Am putea avea mulți bolnavi de COVID-19 care au efecte cardiovasculare fără nici un alt simptom”, spune Marcus.
E normal pe undeva să se întâmple asta, celulele inimii sunt pline de receptori ACE-2, care sunt poarta de intrare a virusului. Este posibil și ca reacția exagerată a sistemului imunitar să dăuneze inimii, la fel ca în cazul plămânilor. Însă cercetătorii de la UCSF spun că inima este probabil infectată cu o mulțime de viruși, fără a avea efect letal. Ce îl face pe acest virus atât de diferit?
Lucruri și mai stranii
Spre finele lui martie în San Francisco a venit căldura. Sonia avea picioarele reci. Și-a pus șosete de lână și a pornit căldura. Trei zile mai târziu călcâiele erau purpurii, cu puncte roșii pe degetele de la picioare. Picioarele usturau și erau fierbinți. Mersul durea. Și era epuizată, deși nu ieșea din casă. După o săptămână simptomele au dispărut.
„Da, COVID”, i-a scris într-un email Lindy Fox, profesor de dermatologie la UCSF. Mulți oameni cu iritații ca ale Soniei nu ies pozitivi la testarea penttru COVID-19, spune Fox, ceea ce i-a făcut sceptici pe clinicieni. Dar ea nu e de acord. „Asta se întâmplă doar în toiul iernii, nu în martie. Și primim o grămadă de pacienți cu așa ceva. În ultimele trei săptămâni am avut 10 sau 12. În mod normal am patru pe an.”
Și nu doar dermatologii adaugă observații la lista cu simptome. Infectate sunt și intestinele sau stomacul și chiar colonul. Deconcertant este cât rămâne virusul în intestine. Cam 50% din pacienți încă au particule de virus în scaun și la săptămâni după testele PCR negative. Studiile de laborator arată că adesea sunt vii și pot infecta celule. Dacă transmisia fecală are loc între oameni e încă o întrebare deschisă. Dacă răspunsul e da, cei care se recuperează după COVID-19 vor sta carantinați și după ce se simt bine, iar noi va trebui să fim la fel de meticuloși cu igiena la baie cum suntem cu spălatul pe mâini. Neurologii sunt îngrijorați de dureri de cap de la boală sau lipsa mirosului și gustului, amețeli și chiar delir sau atac cerebral. Nefrologii de faptul că rinichii pacienților cedează. Hepatologii de distrugerea ficatului și oftalmologii de afecțiuni ale ochilor. Pediatrii atenționează chiar despre un sindrom inflamator care apare la copii și adolescenți.
Cercetătorii încă sortează această constelație de simptome, încercând să înțeleagă dacă sunt cauzate de virus sau de reacția exagerată a sistemului imunitar, ori oamenii au, pur și simplu, alte boli. „Este o mulțime de fum”, spune Michael Wilson, doctor în medicină și profesor la UCSF. „Iar noi trebuie să înțelegem de unde vine focul”.
Printre simptome au apărut recent și cheagurile de sânge. „E ceva unic la sistemul de coagulare al acestor pacienți”, spune nefrologul Kathleen Liu, profesor de medicină la UCSF. Ea a observat cum tuburile de la dializă se blocau mult mai des decât de obicei. Este posibil, pentru că dovezile cresc în acest sens, că virusul poate infecta celulele din pereții vaselor de sânge.
„Vascularizația noastră este un sistem contiguu”, spune cardiologul Parikh. „Așa că o problemă într-o zonă, cum ar fi vasele de sânge din plămâni poate porni o cascadă de efecte ce afectează organe multiple”.
Reversul
Ca la orice infecție, durata variază. Dacă ești bolnav critic și ai nevoie de îngrijire specială, poate dura câteva săptămâni. În unele cazuri simptomele persistă luni de zile. Pentru cazuri obișnuite, ar trebui să vă simțiți mai bine după două săptămâni.
Dar întrebarea e: sunt imun? Sunt o duzină de teste cu anticorpi pe piață, dar cele mai multe sunt neconforme, după cercetătorii UCSF. Și nici cel mai bun test nu poate spune dacă ai tipul exact de anticorpi care să te protejeze contra reinfectării.
Până la apariția unui test sigur rămân întrebările: dacă devin imun, când se întâmplă și cum? Voi avea aceeași imunitate dacă am fost grav bolnav sau asimptomatic? Cât va ține imunitatea?
„Răspunsurile au implicații uriașe pentru distanțare socială, mască și repornirea economiei”, spune Michael Peluso, doctor în medicină și profesor la UCSF. El a pornit un studiu care va urmări oameni infectați cu SARS-CoV-2 timp de doi ani. Studiul va urmări și efectele bolii asupra sistemului imunitar, plămânilor, inimii, sângelui și altor organe din corp.
Deocamdată, realitatea e complicată. Chiar dacă COVID-19 nu ne învinge organismul, pandemia cu siguranță va lăsa sechele – psihice, în modul de viață, în instituții și la locul de muncă – pe care abia începem să le observăm.
În realitate, nu știm ce cărți vom trage, ca indivizi sau ca popoare. Numai timpul – și datele – vor spune.
Articolul original îl găsiţi aici.
