România a ajuns atât de deprofesionalizată și politizată, încât s-a distrus orice noțiune de competență, de etică, de morală. Din punctul ăsta de vedere, pandemia ne-a prins cum nu se poate mai prost. Cele câteva zeci de decrepiți – politicieni, specialiști în nimic și părerologi – de care râdeam pe înfundatelea când apăreau la televizor acum 20 ani, sunt astăzi cu miile, în toate posturile cheie, în toate județele și pe toate canalele media.
Promovările pe unicul criteriu al obedienței au dus, într-un timp mai scurt decât cel socotit pentru o generație istorică (circa 30 ani), la dispariția competenței în instituțiile statului. Și chiar dacă unele dintre ele au norme de aplicare unitară a legilor și reglementărilor interne, harababura a atins cote de neimaginat.
De la un județ la altul analizele ies diferit, raportările se fac după criterii hotărâte de șefuleți locali, soluțiile în justiție se bat cap în cap de la o curte la alta, procedurile simple și elementare pentru orice solicitare a vreunui cetățean diferă radical din nord în sud și de la est la vest. Practic, am redevenit feudali. Dintr-o glumă a presei, expresia „baron local” a devenit o cruntă realitate, fiecare „șef de județ” taie și spânzură pe tarlaua lui după cum îl duce capul. Și nu prea îl duce.
La nivel guvernamental e și mai rău. Populat cu fini, nași și cumetri, cu pseudo-afaceriști, care n-au făcut un leu în viața lor în afara contractelor cu statul, cu combinagii conectați la mediile interlope, cu țiitoare, în chip de consiliere și purtătoare de cuvânt, mediul executiv emite la foc automat bâlbâieli și gafe de care se crucesc până și țațele din piață. Nici măcar colegii de palier din Palatul Victoria nu au habar ce se întâmplă în birourile vecine.
Cel mai recent exemplu ar fi declarațiile contradictorii ale lui Vela, ministrul de Interne, şi ale lui Raed Arafat. Sunt paturi de terapie intensivă destule, ba nu sunt paturi la ATI. Nu e atât de grav, ba e foarte grav. Ce să mai spun de regulile ridicole ale așa ziselor noi măsuri? Poți să mergi la plajă, dar numai cu familia. Cea din acte. Nu ai hârtie, poți fi amendat, ba chiar luat pe sus. Bun, au revenit a doua zi, după ce au râs și curcile de ei, dar întrebarea care vine în minte oricărui om cu o urmă de bun simț este cum de se poate să iasă pe goarna decidenților asemenea prostii? E simplu: fiindcă ăsta le este nivelul.
De partea cealaltă, a așa zisei opoziții (dar care deține în continuare majoritatea în Parlament și controlul principalelor instituții ale statului) prostia este și mai agresivă. În loc să critice slăbiciunile Grupului de Comunicare Strategică, achizițiile fără noimă și debandada organizatorică, PSD n-a găsit altă „opoziție” mai bună decât să nege pandemia și să îndemne la nesupunere civică. Rezultatul? Iată-l: acest al doilea val al epidemiei este, în cazul României, mai puternic decât primul. Coroborat cu incredibil de proasta administrare a măsurilor de relaxare, a dus la o adevărată catastrofă sanitară.
Puneți masca, ba nu-i bună, luați temperatura, ba nu o luați, deschideți crâșmele – ba nu, închideți-le, stați așa, le închideți numai după ora 23, deschideți plajele, nu e bine, închideți-le la loc, deschideți spa-urile și resort-urile (a naibii limbă scofâlcită, e de rușine să spui hotel cu piscină) și saloanele, ba închideți-le la loc. Aoleu!, trebuie să instituim din nou urgența.
Deschideți mințile și chemați profesioniști care chiar se pricep – mai avem și din ăștia, prin colțuri de țară – nu se va auzi în veci, fiindcă asemenea oameni nu ascultă comanda de partid și nici nu admit ca achizițiile să fie făcute prin firme de partid.
Una peste alta, în această epidemie s-a putut observa cât de mult depinde sănătatea oamenilor de decizia politică. Lipsa oricărei forme de colaborare instituțională în ce privește modificarea legislației pentru nu pune în pericol cetățenii a fost criminală. Habarnismul guvernamental în a emite acte coerente, solide juridic și inatacabile, peste care s-a suprapus slugărnicia CCR și cea a Avocatului Poporului, stângăciile decidenților locali care, în lipsa unor consilieri cu adevărat pricepuți, au inventat reguli locale după cum s-au nepriceput, ne-au adus în situația de a fi din nou închiși în case.
Decizia nu a fost încă luată, dar am fost amenințați sever în această privință de către chiar președintele țării. Totul în stilul „vom cerceta, vom vedea”. Ce este totuși sigur? Că data alegerilor nu se schimbă, nici dacă trecem în fruntea clasamentului mondial la îmbolnăviri și decese. Cea mai clară dovadă că doar asta îi interesează.
