Intrăm în linie dreaptă pentru alegerile locale.
Pentru cele generale, Parlamentul a adoptat săptămâna aceasta – la inițiativa PSD/ALDE/UDMR – un proiect de lege prin care își asumă stabilirea datei precum și organizarea acestora, fapt fără precedent în istoria parlamentarismului românesc. De ce? Fiindcă poate, având majoritate în ambele camere. Să zicem că nu ne interesează cine și cum le va organiza, deși contează și asta, numai să se desfășoare odată, să ieșim din această confuzie păguboasă, cu guvern PNL și majoritate PSD în Parlament.
Se prefigurează cea mai imundă și incorectă campanie electorală din cele câte au fost în ultimii 30 ani. În presezon, cum ar veni, corifeii „stângii”, în loc să critice greșelile evidente ale administrației liberale – și au fost de la început și sunt și acum destule – n-au găsit altceva mai bun de făcut decât să boicoteze pe toate căile măsurile sanitare și să-și îndemne și suporterii să facă la fel, într-un așa zis protest anti-sistem. Rezultatul a fost creșterea devastatoare a numărului de îmbolnăviri și transformarea României într-unul din focarele târzii ale pandemiei.
Această atitudine trebuie privită într-un context mai larg. De aceea am pus mai sus stânga în ghilimele. În tot restul lumii, stânga de astăzi se definește prin globalizare, ateism, multiculturalism, corectitudine politică, pan-sexualism și non-identitate de gen, eco-marxism și „lupta” împotriva încălzirii globale (o enormă mișcare de fonduri, cu spălare de bani, o uriașă minciună, fiindcă în acest proces factorul uman nu depășește 1% din amploarea fenomenului, altfel unul geologic normal și ciclic în evoluția planetei). Iar dreapta mondială își asumă toate ideile și acțiunile contrare celor de mai sus: naționalism, pro-religie, pro-familie, exploatarea resurselor și conservatorism social și economic. După cum lesne se poate vedea, la noi este invers.
Inversiunea s-a produs în timpul „domniei” lui Dragnea, sfătuit la acea vreme de câteva firme israeliene și americane de consultanță politică, care știau prea bine în ce direcție se mișcă tendințele pe plan mondial. Practic, ei l-a sfătuit corect: majoritar, poporul român este la fel de conservator, pro-religie și pro-familie ca și vecinii ruși, unguri, polonezi, sârbi etc. Liderul PSD de atunci a adoptat aproape la literă discursul stelei-în-devenire Trump (în anturajul căruia a făcut eforturi peste măsură să intre, dacă vă aduceți aminte) și aproape toate ideile dreptei europene, înscriindu-se rapid în curentul eurosceptic, alături de mișcările de extremă dreaptă din Marea Britanie, Italia, Austria, Ungaria, Olanda, Germania și altele.
Și aici a intervenit dihotomia, practic ireversibilă acum, care pune România într-o postură caraghioasă: fiindcă la noi PSD este perceput ca urmaș fără drept de apel al fostului PCR, dreapta românească a adoptat exact opusul a ceea ce ar fi trebuit să fie discursul său. Vrând să-i înlăture de la putere pe urmașii comuniștilor, ceea ce este o altă luptă, liberalii și aliații lor (mai mult formali decât reali) s-au trezit cântând cu foc imnurile stângii europene, tocmai cele care – ideologic – le sunt improprii, ba chiar străine. Dacă peste acestea suprapunem și lupta anti-corupție, confuzia poate deveni totală.
Mai ales pentru oamenii obișnuiți, cei pentru care stânga și dreapta, europene, americane sau de oriunde, contează puțin spre deloc în comparație cu interesul pentru salarii, pensii, trotuare, apă și canal, școli, spitale și drumuri. Fiindcă pe acestea nu le avem, nu din motive ideologice. Chiar așa, de ce ne-ar interesa că la noi s-au inversat polii, aceștia definind noțiuni mai mult teoretice? Fiindcă de aici, din această confuzie, care o repetă și adâncește pe cea din 2016, se vor alimenta manipulările. De altfel, acestea au început cu mult înaintea campaniei propriu-zise.
De aici, din această inversiune, provine și alinierea PSD cu cultele religioase (peste tot, în lume, bisericile sunt aliatele dreptei conservatoare) cu mențiunea că – o meteahnă proprie românilor – Biserica noastră a fost pro-putere mai tot timpul existenței sale. Tot de aici provin și distorsiunile din „programele” afișate, înșiruiri de vorbe goale, în care niciuna dintre formațiuni nu crede fiindcă, pur și simplu, nu îi aparțin. Sunt doar calchieri stângace după programele din Vest. Vulgar, asta se traduce prin „cum îi prostim să ne aleagă” și nu „ce vrem să facem pentru ei”.
Prin urmare, ne așteptăm ca „stânga” să combată viguros pe mai departe Securitatea (ei, urmașii securiștilor și ai nomeclaturii PCR), să susțină naționalismul, Biserica și discursul incorect politic iar „dreapta” să promită de-a valma redistribuiri masive în ajutoare, pensii și salarii și să susțină eco-marxismul. Dacă am citi toate acestea despre o țară africană am râde cu poftă. Numai că e vorba despre noi și, de aceea, nu-mi arde de râs.
