Reporter: – Anul acesta a adus două provocări majore – pandemia de coronavirus şi inundaţiile. Eraţi pregătiţi pentru a face faţă acestor situaţii?
Mihail Cristian Amarandei: – Anul 2020 a reprezentat o mare provocare, atât în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor ce ne revin potrivit competenţelor, cât şi a problematicii cu care ne-am confruntat în actualul context epidemiologic. În mod normal, un inspectorat pentru situaţii de urgenţă trebuie să fie pregătit să intervină în orice situaţie dificilă prin care trece o comunitate. De aceea trebuie să implementăm cele mai oportune măsuri care să vină în sprijinul forţelor de intervenţie, iar rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor. Trebuie să ne pregătim tot timpul pentru situaţiile cele mai dificile cu care ne putem confrunta, atât din punct de vedere al amplorii evenimentului, cât şi a gravităţii situaţiei în sine. Într-adevăr, această pandemie a generat multe măsuri care au fost implementate într-o anumită dinamică, în funcţie de informaţiile pe care le-am avut la un moment dat, vizavi de modul de manifestare, modul de transmitere, modul în care trebuie să ne protejăm şi modul în care trebuie să asigurăm misiunile de suport pentru cetăţeni. Am învăţat din mers toate aceste lucruri, dar, repet, amploarea evenimentului nu ne-a speriat, nu ne-a creat temeri, ci dimpotrivă, a fost o provocare pentru că am folosit echipamente noi, am folosit proceduri şi tehnici pe care până la momentul acesta le-am experimentat numai în cadrul exerciţiilor şi antrenamentelor.
– Ce a însemnat pentru ISU situaţia generată de pandemie?
– Pe de o parte, starea de urgenţă şi ulterior starea de alertă au impus restrângerea unor drepturi, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru personalul inspectoratului. S-au diminuat concediile personalului, s-au interzis deplasările în anumite zone, etc.
Pe de altă parte, a trebuit să ne adaptăm condiţiilor. Am luat măsura operaţionalizării unor puncte temporare de lucru ale unităţilor operative de intervenţii, astfel încât personalul dintr-o tură de serviciu să fie cât mai distanţat. În sensul acesta au fost înfiinţate şase puncte temporare în Botoşani, Dorohoi şi Săveni. În acelaşi timp am sprijinit şi ISU Suceava care se afla într-o situaţie dificilă în ce priveşte asigurarea personalului. Timp de două săptămâni, nouă paramedici au asigurat intervenţia în cadrul SMURD Suceava. La finalul misiunii, aceştia au fost testaţi, însă niciunul nu a fost infectat cu virusul SARS-CoV-2. De asemenea, vreau să precizez că la nivelul ISU am luat măsuri imediate de siguranţă, întrucât desfăşurăm activităţi în cadrul unor grupuri de lucru, în cadrul unor organisme interinstituţionale, avem personal din cadrul mai multor instituţii care au atribuţii în acest sens şi din acest motiv şi măsurile de protecţie trebuie să fie bine stabilite.
– Credeţi că populaţia a înţeles riscurile pandemiei?
– Având în vedere trendul înregistrat în momentul de faţă, cred că locuitorii judeţului au înţeles că respectarea măsurilor comunicate de autorităţi este singurul mod în care putem preveni răspândirea virusului. Chiar în aceste zile s-a observat o scădere faţă de perioadele anterioare, ceea ce ne duce cu gândul că suntem într-o zonă mult mai bună şi putem să controlăm situaţia. Dar nu trebuie să ne oprim aici. Trebuie să continuăm acest mod de abordare, toate măsurile dispuse de autorităţi trebuie respectate. Din acest motiv se execută şi controalele comune de către toate instituţiile, care verifică toate zonele de risc astfel încât măsurile de protecţie, de distanţare fizică şi de dezinfectare să fie respectate.
– Cu toate acestea aţi fost printre cei care s-au infectat cu noul coronavirus. Cum a fost?
– A fost un moment delicat din cariera mea, atunci când am constatat că s-ar putea să am simptome ce indicau infectarea cu virusul SARS-CoV-2. Dimineaţa m-am bărbierit şi am constatat, în momentul în care am folosit after-shave-ul, că nu mai simţeam parfumul. Am verificat să văd dacă se întâmplă şi la alte produse, după care mi-am luat temperatura, însă nu aveam febră. În schimb, nu mai aveam gust.
– Cum au reacţionat cei din jurul dumneavoastră?
– Când am realizat că s-ar putea să fiu infectat, am anunţat superiorii şi celelalte instituţii pentru a lua măsuri. Mi s-a indicat să iau legătura Direcţia de Sănătate Publică (DSP) şi să mă programez pentru o testare. Asta în contextul în care existau deja câţiva colegi din cadrul ISU care fuseseră diagnosticaţi ca fiind pozitiv privind Covid-19. Ţinând cont că în acea perioadă am desfăşurat multe activităţi împreună, în cadrul unor şedinţe operative de lucru interinstituţionale, am anunţat şi ceilalţi participanţi ca, în situaţia în care apar unele simptome şi la ei, să fie evaluaţi de către DSP. M-am izolat şi am aşteptat să vină cei de la DSP pentru a recolta probele.
– Şi ce a urmat?
– Am fost confirmat în data de 5 mai şi internat la Spitalul Judeţean până în data de 23 mai. Am avut, însă, o formă uşoară, pentru că nu am avut temperatură, nu am tuşit. Din examenul radiologic a rezultat că am avut o mică problemă pulmonară, dar la monitorizarea care se făcea pe cei trei parametri – tensiune, temperatură şi saturaţie de oxigen – nu a existat nici o valoare care să indice potenţiale riscuri. Ulterior, când s-a considerat că a trecut numărul de zile critice în care s-ar fi putut dezvolta infecţia sau să fi avut o evoluţie negativă, am fost transferat la Secţia de boli infecţioase. Am răspuns, însă, la tratament şi nu am dezvoltat o formă severă.
– Ce credeţi că a contat în acest deznodământ?
– Poate sistemul imunitar, dar şi faptul că s-a reacţionat imediat. Ţin să mulţumesc cadrelor medicale de la Spitalul Judeţean care mi-au acordat toate îngrijirile necesare.
– Dar ce tratament vi s-a administrat?
– Tratamentul clasic pentru Covid-19 – azitromicina, kaletra şi plaquenil, la care se adaugă cele pentru sistemul digestiv, gen pansamente gastrice.
– Şi care sunt acum impresiile?
– În primele zile am avut o stare de agitaţie, dar am acceptat situaţia, deşi cazul meu a fost mediatizat sub diverse forme. Am dorit ca în situaţia în care se confirmă că sunt infectat, să luăm toate măsurile aşa încât să nu îi punem în pericol pe ceilalţi. Oamenii trebuie să ştie un lucru – viteza de răspândire este foarte mare, iar în unele cazuri evoluţia bolii este fulminantă. De aceea, atenţia trebuie să cadă pe respectarea măsurilor de protecţie.
– Dar se ştie care a fost sursa infectării?
– De la primul caz anunţat în cadrul ISU şi până în prezent au existat 23 de colegi infectaţi, dar putem spune cu certitudine – nu toţi angajaţii ISU s-au infectat de la serviciu. O parte dintre colegi au soţiile cadre medicale şi au fost confirmate pozitiv, iar ulterior au fost confirmaţi şi ei. Situaţia cea mai dificilă a fost cu colegul Ionel Bute, care a dezvoltat forma cea mai severă şi care a şi fost transferat la Iaşi. Din păcate, şi o spunem cu mare regret, nu a putut fi salvată şi soţia lui. În rest, ceilalţi colegi au dezvoltat forme uşoare sau au fost asimptomatici. Cert este că toate aceste cazuri au venit în perioada în care judeţul a cunoscut o infectare foarte mare, însă noi am luat imediat măsurile pentru a închide focarul.
– Şi cum a fost depăşită situaţia?
– Cu respectarea cu stricteţe a măsurilor de protecţie. Colegii mei au demonstrat că sunt adevăraţi profesionişti şi niciun moment nu au cedat tensiunii şi provocărilor mediatice, ci s-au axat pe redimensionarea şi recalibrarea sistemului de lucru, aşa încât să ne îndeplinim atribuţiile, deşi la un moment dat am avut anumite probleme de asigurare a efectivelor. Chiar ne-am gândit cum trebuie să procedăm, dacă situaţia se agravează, dar nu a existat nici o sincopă. Cert este că s-a pus un accent foarte mare pe respectarea normelor de prevenire pentru că şi atunci când era vorba de o intervenţie la un incendiu, noi am respectat procedurile privind decontaminarea personalului şi mijloacelor de intervenţie la revenirea în unitate pentru că nu avem nici o certitudine că persoanele cu care intrăm în contact nu sunt infectate.
– O altă provocare au fost inundaţiile din acest an. Sunt acestea o consecinţă a schimbărilor meteo-climatice?
– Specialiştii în domeniu sunt cei mai în măsură să spună, dar un singur lucru este cert – fenomenele meteo se manifestă diferit faţă de tipologia învăţată de-a lungul timpului. Frecvenţa este mult mai mare, intensitatea este mult mai mare, ceea ce generează şi consecinţe mult mai grave. Vorbim de cantităţi mari de precipitaţii, în timp scurt, pe suprafeţe foarte mici.
– Cât de gravă a fost situaţia anul acesta?
– La nivelul judeţului au fost afectate 29 de unităţi administrativ teritoriale. Vorbim aici de oraşe şi comune, inclusiv municipiul Botoşani. Iar dacă ar fi să facem comparaţie, efectele inundaţiilor au fost mult mai mari în interiorul judeţului, decât în localităţile de pe malul Prutului. Asta în condiţiile în care anul acesta nivelul apelor pe râul Prut au fost foarte apropiate de cotele istorice din 2008. În zona respectivă noi avem deja bine stabilite procedurile de intervenţie, ştim foarte bine care sunt consecinţele, ştim foarte bine care sunt zonele inundabile, ştim locuinţele expuse şi am reacţionat preventiv. Aşa se face că nu au fost înregistrate pagube importante şi nici pierderi de vieţi omeneşti. În schimb, când vorbim de manifestări nowcasting, care se produc într-un timp foarte scurt, deja consecinţele sunt mult mai mari. Suntem notificaţi şi noi în timp scurt şi nu avem timp să ne pregătim foarte mult.
– Dar care a fost perioada critică?
– În perioada mai – iunie am avut 131 de informări, atenţionări şi avertizări hidrometeorologice. De asemenea, am folosit de 15 ori sistemul Ro-Alert pentru avertizarea populaţiei. Pe 11 şi 12 iunie au fost cele mai multe avertizări nowcasting, respectiv şapte şi nouă avertizări de Cod Portocaliu, iar între 19 şi 25 iunie câte două avertizări Cod Roşu de vreme rea în fiecare zi. În acele cinci zile ne-am aflat într-o stare ridicată de pericol, dar cu toate acestea situaţia fost gestionată corect. Asta şi datorită autorităţilor locale, care sunt mult mai bine pregătite să intervină, dar şi datorită populaţiei, care este mult mai bine informată. În prezent, se lucrează la implementarea a două proiecte transfrontaliere pentru dezvoltarea capacităţii de răspuns în cazul producerii unor situaţii de urgenţă în care ISU Botoşani este partener. Prin cele două proiecte se vor îmbunătăţi, atât cooperarea între autorităţile locale implicate, inclusiv la nivel transfrontalier, cât şi nivelul de dotare cu tehnică şi echipamente specifice de pregătire şi intervenţie.
– Şi care ar fi concluzia?
– Atât pandemia, cât şi inundaţiile au demonstrat un singur lucru – trebuie să învăţăm să respectăm regulile, pentru că în acest fel ne protejăm noi înşine, dar îi protejăm şi pe cei de lângă noi, pe cei dragi din familie, inclusiv comunitatea în care ne trăim viaţa.
