Presiunea electorală este din ce în ce mai apăsătoare. Coroborată cu bâlbâielile legislative, cu o comunicare cel puțin deficitară, dacă nu vinovat eliptică a autorităților, cu „răscoalele” negaționiștilor – criminal alimentate de apologeții falsei lupte antisistem, presiunea asta devine insuportabilă. Minuțios pregătit prin lansarea nenumăratelor teorii conspiraționiste, terenul este acum numai bun pentru manipulări. Unele grosolane, altele mai fine.
De ce spun că este o falsă luptă antisistem?
Pentru că este o mimă, ilustrarea vie a fabulei cu lupul îmbrăcat în blana de oaie. Cei care domină autoritar Parlamentul și, anterior, au făcut praf instituțiile de control și balans al societății (numesc pe scurt ANI, ÎCCJ, DNA, DIICOT, CCR, precum și majoritatea parchetelor, instanțelor locale, conducerile direcțiilor descentralizate ale guvernului etc., cu intenția dovedită de a evita pedepsele pentru faptele lor penale) și cărora le-au scăpat printre degete doar președinția și o nesemnificativă parte a serviciilor secrete, țipă din rărunchi că sunt îngenuncheați și oprimați de „sistem”.
Au preluat otova sintagma „deep state” (tradusă la noi ca „statul paralel”) când au decis să meargă pe linia populistă și acuma se trezesc că trebuie să lupte cu ei înșiși. Fiindcă asta s-a petrecut la noi, cam ca la nimenea. Așa zisa „stânga” (PSD și aliații) a preluat mot-a-mot discursul naționalist, pro-religios, anti-globalist și anti-sistem (prin sistem înțelegându-se grupări ale comunității de informații care controlează deciziile politice majore) al republicanilor americani, iar așa zisa „dreaptă” (PNL și ceilalți, care numai aliați nu-i sunt) a preluat discursul progresist al democraților americani, peste care au suprapus câteva accente de inspirație franco-germană. Pe scurt, într-o cacofonie muzicală de nedescris, stânga noastră cântă cu foc aria dreptei din Vest iar dreapta pe cea a progresiștilor ecologiști și neo-marxiști din Europa Occidentală și SUA.
Pentru a avea efect și priză la electorat, confuzia aceasta este bine alimentată prin manipulări. De pildă: ce vrea guvernul? conștient de șubrezenia sistemului național de sănătate, guvernului i-a mai rămas să apeleze doar la izolare; izolarea produce anxietate; iată o emoție puternică numai bună de exploatat; așadar, cu speranța de a-i compromite pe liberali, socialiștii îndeamnă la nesupunere, alimentează teoriile conspiraționiste, organizează ostentativ „mitinguri de protest”, agape publice cu muzică, mici și bere, toate menite să dovedească faptul că guvernul minte, exagerează iar boala nu este decât o ficțiune menită să ne supună ca pe oi.
Doar că statisticile, chiar așa incorecte cum sunt, spun cu totul altceva: în România sunt peste 30.000 familii afectate de acest virus, pentru care nu există un tratament cu adevărat eficient și nici vaccin. Riscul de îmbolnăvire și deces persistă, chiar dacă cetățenii cred sau nu în acest pericol. În context, retorica de tip „virusul nu există”, „de ce să ne protejăm?” sau „de ce să purtăm mască?” este pur și simplu iresponsabilă. Victimele sigure și imediate sunt largi categorii de populație foarte slab educată care, fără să aibă cele mai vagi cunoștințe în domeniu, refuză să dea credit specialiștilor din două motive lesne de înțeles, respectiv stresul provocat de perspectiva unei noi izolări și neîncrederea atavică în autorități.
Numai că socialiștii români (mi-e tare greu să le spun așa, nu prea mai au vreo legătură cu ideologia stângii) și-au făcut greșit socotelile crezând că vor reuși să-i atragă pe cei nemulțumiți de măsurile guvernamentale. Nenumărate vorbe și cimilituri populare arată că pentru omul simplu prevederea este mama înțelepciunii. Datele ultimului sondaj realizat de IMAS confirmă că partidul aflat formal în opoziție a scăzut în ce privește susținerea publică în timpul crizei sanitare, în loc să crească, așa cum ar fi fost firesc, dacă oamenii erau profund nemulțumiți de măsurile luate de executiv.
Și atunci, în lipsă de audiență, au adoptat o altă tactică. Au năvălit pe piața media cu puzderie de site-uri și televiziuni on-line (pot fi recepționate doar pe internet) aparent benigne. Adică adună știri de pe la alții (citește: le fură, fără rușine, din presa profesionistă), în general fără conținut sau substrat politic, lăsând impresia că ar fi obiective. Până când hop!, la mijloc apare plăcinta: cutare de la PNL, USR, PMP sau, mă rog, oricine nu este de acord cu ei, fură, minte și înșeală.
Și unde este manipularea? Încă suntem o țară liberă în care critica este binevenită. Da, dacă este făcută pe bază de dovezi și declarații autentice. Dar ce descoperim la o cercetare mai atentă? Că sunt articole plătite separat, cu răspândire subvenționată, așadar scrise la comandă. Cel mai adesea, dacă nu toate, pornite de la frânturi de adevăr, citate trunchiate și restul invenții. Adică definiția ca la carte a ceea ce profesioniștii numesc fake news. Urmează trei luni dificile, cu vacanțe ratate, privațiuni de tot felul și, probabil, cea mai murdară campanie electorală din ultimii 30 ani. Pentru sănătatea noastră mintală va fi foarte important de unde și cum ne informăm.
