Profesorul Mihaela Prăjinariu susţine că situaţia actuală, cu Botoşaniul în coada clasamentelor la examenele naţionale, poate fi doar o conjunctură, iar grav ar fi dacă situaţia s-ar repeta.
Reporter: – Colegiile botoşănene sunt din nou fruntea, iar „Laurianul” are din nou elevi de 10 cu care se mândreşte tot Botoşaniul. Care este reţeta succesului?
Mihaela Prăjinariu: – Aşa este, sunt patru elevi cu medii de 10 şi încă mulţi cu note de 10 la una sau două probe. Sunt fericită că au obţinut rezultate atât de frumoase, care vin ca o încununare a muncii lor, a colegilor profesori şi, nu în ultimul rând, ca urmare a susţinerii pe care o au din partea familiei. Dar trebuie felicitaţi toţi cei care au reuşit la examenul de bacalaureat, chiar dacă nu au doar note de zece. Nu cred că este o reţetă unică pentru astfel de rezultate. Unicitatea fiecărui tânăr e o provocare pentru fiecare profesor să găsească metoda potrivită pentru a da aripi fiecăruia. Dar dacă ar fi să dau o reţetă cred că aceasta conţine perseverenţă, muncă, implicare, încurajare, conştientizare, încredere acordată şi probabil multe altele…
– Cum credeţi că este mai uşor de lucrat? Cu elevi de top care trebuie să fie motivaţi să ia nota maximă, sau este mai greu să aducem un elev de la nota 4 la nota de trecere?
– Cred că a lucra cu un tânăr, a modela un caracter şi a sădi sămânţă de cunoaştere e la fel de complicat, indiferent de nota pentru care îl motivezi. Cel care ţinteşte cât mai sus are nevoie de anumite încurajări şi informaţii, îţi provoacă anumite trăiri, dar e la fel de minunat să ştii că ai recuperat un elev şi îl ajuţi să îşi găsească un drum în viaţă.
– Mulţi copii spun că sunt obligaţi să înveţe lucruri care nu le sunt de folos. Au dreptate?
– Într-adevăr, cred că elevii învaţă acum şi lucruri de care nu vor avea, ulterior, nevoie. Deşi, e greu să spui acum de ce ai sau nu nevoie în viaţă. Profesiile sunt într-o continuă schimbare şi e posibil să ai nevoie de informaţii de care nici nu gândeşti acum. Dinamica informaţiilor, multitudinea acestora, cer o capacitate de sinteză şi analiză pe care tânărul şi-o formează, în principal, în anii de liceu.
– Dacă facem o privire la nivel de judeţ, care credeţi că ar fi motivele pentru care din „deştepţii pământului” am ajuns ultimii în Moldova şi aproape ultimii pe ţară, după rata de promovare a bacalaureatului?
– Nu aş vrea să fac acum o analiză a rezultatelor la bacalaureat a elevilor din Moldova. Nu am toate datele şi nu aş vrea să greşesc. Nu ştiu distribuţia notelor pe fiecare judeţ sau şcoală. Ştiu că sunt şi rezultate foarte bune. Să nu uităm că cele mai multe note de zece au fost luate la Colegiul Naţional Iaşi. E posibil ca tot contextul actual să fi contribuit la aceste rezultate. Poate ultimele luni au „amprentat” diferit fiecare elev în parte. Unii au fost mai relaxaţi, au sperat în subiecte foarte uşoare şi poate le-a lipsit impulsul de care aveau nevoie pentru a învăţa, din partea profesorilor, sau uneori chiar din partea colegilor. Prezenţa la şcoală imprimă un ritm de care ai nevoie atunci când e vorba de un examen.
– Ce este de făcut?
– Tot ceea ce trebuie să facem este să continuăm să ne învăţăm elevii cum ştim noi mai bine, cu mare drag şi responsabilitate. Ar fi alarmant dacă aceste clasamente s-ar repeta. Altfel, nu îmi place să pun etichete şi nu i-aş numi pe ai noştri chiar codaşii ţării.
– Ce măsuri credeţi că se impun pentru ca elevii să vină cu drag la şcoală?
– Aţi pus punctual pe „i”…Dragul de şcoală, dragul de cei de lângă noi! E valabil şi pentru elevi şi pentru profesori. Cu asta ne ocupăm şi noi de ani de zile, să îi ajutăm să vină cu drag la şcoală, să îi educăm să aibă drag de oameni şi de locuri. Cu cât îi dăruieşti mai multă încredere în forţele proprii, cu cât îl faci să se simtă mai sigur pe ceea ce poate şi ştie să facă, cu atât va veni mai cu drag la şcoală. Cred că un rol important îl au toate activităţile şi proiectele extracurriculare, extraşcolare, unde fiecare reuşeşte să găsească ceva care îi place şi la care este foarte bun. Asta îi dă aripi şi îl încurajează să devină performant.
– Şcoala online a influenţat rezultatele copiilor?
– Şcoala online a fost o provocare pentru noi toţi: elevi, profesori şi părinţi. Nu cred că mulţi au fost pregătiţi pentru aşa ceva. Această perioadă a fost gestionată cu uşurinţă doar de cei care au dat dovadă de flexibilitate în gândire, în metodele de învăţare, în cunoştinţe variate privind lecţiile digitalizate şi platformele educaţionale. În acest sens, cred că noi cei din Colegiul „A.T. Laurian” am fost cu un pas înaintea tuturor. Cu vreo cinci ani în urmă, cu sprijinul Asociaţiei Comitetelor de Părinţi din Colegiul „Laurian”, implementam platforma educaţională Adservio. Puţini au fost cei care atunci ne-au încurajat, de lăudat nici nu poate fi vorba, dar s-a dovedit acum că am avut inspiraţie şi digitalizarea educaţiei este o alternativă necesară. E păcat că a fost nevoie de acest context ca să recunoască şi alţii că aceste platforme sunt utile.
– Subiectele au fost mai simple ţinând cont de condiţiile speciale în care s-a făcut şcoala şi s-au dat examene?
– Subiectele de la examenele naţionale au fost dintotdeauna simple pentru cei care au învăţat şi grele pentru cei care nu au fost la fel de conştiincioşi. Cei mai mulţi elevi şi profesori au dovedit o mare capacitate de adaptare la alte modalităţi de învăţare şi au dovedit asta prin rezultatele obţinute.
– Cum a fost perioada orelor online pentru cadrele didactice?
– Pentru cadrele didactice perioada de şcoală online cred că a fost complicată din multe puncte de vedere. În primul rând cursurile au fost regândite, metodele de evaluare, de asemenea. Pe de altă parte, cred că pentru mulţi dintre noi a fost frustrantă. Nu am ştiut care va fi parcursul evenimentelor şi am sperat că vor începe cursurile. Pentru noi profesorii, dar cred că şi pentru elevi, este importantă prezenţa la şcoală. E mai greu să îi transmiţi elevului tot ce simţi prin intermediul întâlnirilor pe platformele online. Am spus şi cu altă ocazie şi repet acum…Noi am încercat mereu să îi învăţăm ce este unitatea, prietenia, munca în echipă şi acum îi învăţăm ce este distanţarea…
– Cum credeţi că va fi din toamnă?
– Decizia cu şcoala online nu ne va aparţine. Dacă aşa se va decide, vom reanaliza toate variantele. Dar cred că, în cel mai rău caz, trebuie luată în considerare varianta de a alterna şcoala online cu cea „face to face”. Bucuria elevilor de a nu veni la şcoală şi de a face lecţii online cred că a fost doar primul impuls. După două săptămâni au fost deja primele semnale că îşi doresc ore la şcoală şi simt lipsa profesorilor şi a colegilor. Semnale au fost şi din partea părinţilor, că îşi doresc revenirea la cursuri normale. Pentru absolvenţii de liceu a fost dificil să nu se revadă măcar pentru ultimele ore, pentru cursul festiv sau pentru banchetul de final.
– Ce le-aţi transmis absolvenţilor?
– Dragilor noştri elevi le-am transmis un mesaj de suflet, care cred că se potriveşte tuturor celor care au absolvit liceul. Ei au încheiat un capitol al tinereţii lor şi pentru a deschide apoi altul care să completeze devenirea lor. Au plecat fără prea multe fotografii de final de an, fără tradiţionala festivitate de premiere, fără toci aruncate în aer de bucuria momentului absolvirii, fără îmbrăţişările dragi cu profesorii, colegii şi părinţii lor, fără lacrimile şterse pe ascuns, fără banchetul cu ţinute de prinţi şi prinţese, fără…Şi ar fi multe de spus… Dar nu cred că au plecat fără nimic. Ei pleacă cu mintea plină de învăţături frumoase, cu tolba plină de amintiri grozave din viaţa de licean, cu inima plină de emoţie şi nerăbdare să devină studenţi, cu zeci de prietenii ce poate vor dura o viaţă şi cu multe altele pe care acum poate nici nu le gândesc. Trebuie să privim totul cu optimism, să înţelegem că tot ce a fost la acest final de clasa a 12-a a fost o provocare pentru noi toţi deopotrivă, elevi, profesori şi părinţi. Viaţa e plină de încercări, dar toate au menirea să ne facă mai buni, să ne facă mai puternici şi mai motivaţi să izbutim. Le doresc tuturor absolvenţilor o viaţă plină de realizări frumoase, să îşi propună să realizeze ceva prin care să rămână în amintirea altora, să îndrăznească, să încerce acolo unde alţii nici nu visează, să ştie să zâmbească şi atunci când viaţa îi încearcă, să ştie să se bucure de oameni şi de fiecare clipă, să ştie să se bucure de tot.
