Referitor la celălalt sat dăruit de Ştefan al II-lea Tomşa ctitoriei sale, mănăstirea Solca, anume Mănăstirenii, soarta sa e asemănătoare cu cea a altor proprietăţi ale mănăstirilor din nordul Moldovei, partea anexată de austrieci în 1775 şi cunoscută de atunci sub numele de Bucovina. La 27 septembrie 1804, într-un „Izvod asupra tuturor scrisorilor pi moşiile clirosului din Bucovina, care moşii să află în Moldova şi au căzut de la mănăstire la cliros şi s-au vândut prin contract dumisale lui Todori von Musteaţă şi tovarăşii dumisale”, sunt pomeniţi şi Mănăstirenii. Prin hrisovul din 18 aprilie 1805, Alexandru Moruzi voievod întărea biv vel logofătului Neculai Roset, fiului său, biv vel vistiernicului Iordache Roset, biv vel vistiernicului Iordache Balş, biv vel căminarului Panaite Cazimir şi negustorului Theodor Musteaţă stăpânirea peste cumpărăturile lor, moşiile foste ale mănăstirilor din Bucovina, printre care şi Mănăstireni.
La 6 noiembrie 1804, când se făcea preţăluirea acelor moşii, valoarea Mănăstirenilor era de 45.000 lei, doar Stăucenii şi Bătrâneştii la un loc valorând mai mult, dintre celelalte sate din ţinutul Botoşanilor, anume 65.000 lei. La 20 iunie 1805, domnul Alexandru Moruzi poruncea megieşilor moşiei Mănăstireni să se prezinte cu toate documentele ce au la hotărnicia numitei moşii de către Dimitrie Sturdza, mare vornic al Ţării de Sus şi Ioan Tăutu, fost mare paharnic. În aceeaşi zi, într-un alt document, se arată că moşia Mănăstireni aparţinea acum biv vel logofătului Neculai Roset, fiindu-i lui cumpărătură de la „Crăiasca Împărăţie”. La 20 decembrie 1805, Enache Vârnav, biv vel ban, se învoieşte cu Iordache Roset, biv vel vistiernic, pentru despărţirea şi stăpânirea moşiilor Mănăstireni şi Călugăreni de la Botoşani (la 1835, în ocolul Târgului, la ţinutul Botoşani, era înscrisă şi Odaia Călugăreni). La 12 iunie 1806, potrivit acestei învoieli, Ioan Tăutu paharnic face măsurătoarea şi stâlpirea numitelor moşii.
La 10 mai 1829, Iordache Roset, care primise Mănăstirenii şi alte moşii, foste ale clirosului din Bucovina, ca moştenire de la tatăl său, Neculai Roset biv vel logofăt, le lasă, la rându-i, fiului său, numit Neculai, ca şi bunicul, încredinţându-i o procură pentru aceste moşii, care la acea dată erau date în arendă suditului austriac Andrieş Focşăneanul.
Cu prilejul recensământului rusesc din 10 iunie 1774, Mănăstirenii sunt pomeniţi la ocolul Câmpului, de la ţinutul Botoşanilor, la fel ca în Catagrafia din 1802 a ţinutului Botoşani, în care satul încă aparţinea „clirosului din Cordun”, având 69 de birnici şi 11 scutelnici. Tot la ocolul Câmpului erau înscrişi Mănăstirenii „dumisale vistiernicului Iordachi Roset” şi la 1816, când 85 de birnici dădeau într-un „cifert” 265 de lei, vistiernicul având acolo şi 10 scutelnici.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU