Cu ceva timp în urmă, când viroza chinezească a început să-şi arate colţii pe meleagurile mioritice, numitul Marcel Ciolacu, preşedinte interimar la PSD, a reuşit să o depăşească pe Viorica Dăncilă la capitolul sinceritate politică. Era haioasă madama din Videle, nimic de zis, dar din când în când mai comitea şi câte un adevăr spus în felul ei. Astfel, Ciolacu a declarat că lui personal şi partidului pe care are pretenţia că-l conduce prea puţin le pasă de criza coronavirusului. E problema celor de la PNL, pentru că ei se află „în acest moment” la guvernare.
O declaraţie iresponsabilă, pentru care un lider din vest ar fi avut parte de mult mai mult decât ceva tras de mânecă, însă la noi nu s-a întâmplat mai nimic. Reproşurile au venit din partea presei; în partid nu se oboseşte nimeni să-l critice. Însă la noi merge; ba chiar a fost aplaudat pentru această perlă a gândirii politico-filozofice. E problema celor de la PNL cum trec peste criză, deoarece PSD a descoperit confortul opoziţiei. Cinism cât încape, dar şi un diabolic calcul politic în a cărui matematică românii de rând sunt contabilizaţi drept cantitate neglijabilă şi pierderi acceptabile.
S-a reuşit să se bage în capul românilor – şi încă se lucrează serios în această direcţie – că în perioada crizei Covid-19 liberalii s-au aflat la guvernare şi, în consecinţă, toate relele li se datorează. Însă se pierde din vedere faptul că, atât în perioada anterioară, cât şi în momentul de faţă, social-democraţii deţin majoritatea în Parlament. Pomenitul Marcel Ciolacu este preşedintele Camerei Deputaţilor, ceea ce îl plasează pe locul trei în ierarhia celor mai influente funcţii politice din România. La aceasta trebuie să mai adăugăm şi că majoritatea instituţiilor publice care chiar îşi au rostul (să lăsăm deoparte sinecurile care au fost înfiinţate doar pentru a oferi vaci de muls pentru clientela de partid) sunt conduse de fidelii PSD. Din cauza legislaţiei părtinitoare, de care liberalii nu sunt aşa de străini pe cât ar dori să credem, funcţionarii sunt imposibil de concediat. Dacă, totuşi, se întâmplă aşa ceva, stau acasă vreo doi ani după care dau instituţia în judecată şi câştigă întotdeauna, fiind repuşi în funcţie şi încasând despăgubiri generoase. Asta e legea; trebuie respectată.
Însă deocamdată, oficial vorbind, liberalii sunt la guvernare. Aciuaţi în opoziţie, social-democraţii nu mai prididesc să bage beţe în roate, doar-doar o ajunge tot poporul să plângă vremurile când, sub înţeleapta cârmuire a Condamnatului Suprem Liviu Dragnea, PSD i-a umplut de ciudă pe occidentali, care priveau cu jind la noroaiele din satele româneşti. Ei nu au aşa ceva; cum să nu le fie ciudă? Practic, la asta se rezumă opoziţia ortacilor lui Ciolacu. Deşi ameninţă de ceva vreme cu moţiuni de cenzură, încă n-a existat nicio acţiune viguroasă, care chiar să pună în primejdie Guvernul Orban. Da, a existat acel episod căruia Florin Cîţu i-a asigurat un plus de penibil, dar pesediştii s-au ferit să ducă lucrurile până la capăt, aşa cum se laudă. Nu sunt interesaţi să preia guvernarea. Nu încă… Dar se pregătesc intens pentru asta. Au majoritate în Parlament şi profită de situaţie. Să nu uităm că, din cauza PSD, pensiile speciale încă reprezintă o realitate în România. Paradoxal, dar ideea cu eliminarea acestora a pornit şi de la pesedişti. Însă, pentru privitorul neavizat, contează cine este la guvernare, nu cine deţine majoritatea parlamentară care-i permite să facă jocurile în legislaţie. La fel cum contează de la cine a pornit iniţiativa şi nu cine a blocat-o. Politică; nimic altceva.
Jocuri politice în care cetăţenii nu au nici măcar valoarea pionilor. Marea părere de rău a pesediştilor este că, în urma pandemiei, morţii nu se numără cu miile, aşa cum şi-au imaginat atunci când s-au grăbit să se spele pe mâini de guvernare. Nu-i mai interesează lipsa spitalelor regionale care au tocat sume imense fără ca măcar pesediştii de frunte să poată spune unde anume s-a marcat terenul pentru turnarea fundaţiilor. Îi interesează doar să revină la butoane, mai ales că s-a zvonit ceva de genul că Uniunea Europeană o să arunce cu bani în România. Şi e vorba de multe fonduri nerambursabile…
Prin intermediul televiziunilor de partid, social-democraţii au băgat în capul multora că, de fapt, pandemia e o prostie. Gaşca de partide care gravitează în jurul PSD susţine că măsurile anti-pandemie sunt exagerate şi românii suferă doar pentru ca liberalii să aibă când şi ce fura. Asta în condiţiile în care numărul de cazuri a explodat după relaxarea restricţiilor. La Botoşani s-a înregistrat un număr de cinci decese în doar câteva ore. Braşovul parcă ţine neapărat să ajungă Suceava din urmă, cu câteva zeci de noi cazuri pe zi. Pandemia revine, însă social democraţii preferă să vorbească despre relansarea economică pe care au tot ignorat-o cât au fost la conducere. Îşi freacă mâinile de încântare la ideea sutelor de morţi care ar fi avut o şansă dacă spitalele promise ar fi existat. Însă nu avem spitale. Avem doar politicieni lipsiţi de scrupule. Cu mai bine de treizeci de ani în urmă Iliescu şi ai lui au ucis sute de nevinovaţi pentru a prelua puterea. La jumătate de an distanţă de pretinsa Revoluţie minerii, chemaţi de acelaşi Iliescu, au deznodat în bătaie pe cei care aveau alură de intelectual. Acum metodele s-au rafinat, dar tot despre morţi vorbim. Aşa se simt bine cei de la PSD, să-şi bazeze guvernarea pe cadavre. Se ştie că, de regulă, răposaţii votează cu PSD.