Aprilie 1865. Câțiva republicani înflăcărați, admiratori ai democrației americane, se reunesc în localitatea Glatigny, din departamentul Oise, situat în nordul Franței, pentru a celebra abolirea sclaviei în SUA și a aduce un omagiu președintelui Lincoln, asasinat șase zile mai devreme. În cursul cinei, Édouard de Laboulaye, jurist în drept constituțional, admirator al tinerei democrații americane, divizată de războiul civil (1861-1865), academician și politician ce organizase această reuniune discretă, aduce în discuție ideea unei statui colosale, simbol al libertății, ca un cadou al Franței către America, pentru centenarul independenței americane (1776), la care francezul La Fayette fusese unul dintre artizani și ca o parafare a prieteniei dintre cele două popoare. Un act marcând opoziția față de Al Doilea Imperiu al lui Napoleon al III-lea și față de diplomația sa și care venea exact după asasinarea președintelui Abraham Lincoln. Discursul exaltat al lui Laboulaye l-a subjugat pe un tânăr sculptor prezent printre invitați: Auguste Bartholdi. Proiectul viitoarei Statui a Libertății se născuse.
La 17 iunie 1885, 20 de ani după întâlnirea relatată mai sus, visul devenise realitate. Statuia Libertății ajunge la New York, la bordul unei fregate, la capătul unei călătorii care începuse în orașul francez Rouen, în mai 1885. Această statuie, la fel de cunoscută precum Turnul Eiffel, devenită monumentul emblematic al SUA, a fost rodul imaginației sculptorului francez Frédéric Auguste Bartholdi. Montajul statuii va fi încheiat la Paris în ianuarie 1884, în atelierul din Rue 25 de Chazelles, aparținând companiei „Gaget, Gauthier et Cie”. Émile Gaget, coproprietarul turnătoriei, era unul dintre bunii amici ai lui Bartholdi. Locuitorii cartierului se obișnuiseră să vadă acest monument înalt de 46 de m, dominând clădirile din jur.
Cele 350 de părți ale statuii au fost transportate în 214 lăzi mari, cu trenul, până la Rouen și încărcate apoi la bordul unei nave. Transportul ajunge în SUA în iunie 1885, când piedestalul încă nu fusese terminat. Statuia a fost remontată în patru luni și amplasată în interiorul curții din Fort Wood, aflat pe Insula Bedloe, cum se numea ea în epocă. Monumentul, numit „Libertatea luminând lumea”, a fost inaugurat cu mare pompă la 28 octombrie 1886, în prezența președintelui american Groover Cleveland. În asistență se remarca un bărbat preocupat să distribuie participanților miniaturi ale faimoasei statui a lui Bartholdi. Era Gaget, care dincolo de abilitățile sale inginerești dispunea și de un dezvoltat simț mercantil. Acesta turnase, în topitoria unde fusese asamblată statuia originală, 600 de copii miniaturale, din cupru, ale originalului și acum le distribuia celor prezenți.
Rapid, fiecare dintre invitați avea în mână câte o statuetă nu mai înaltă de 20 de cm, pe soclul căreia era gravat numele ingeniosului întreprinzător: „Gaget”. Fiecare își întreba vecinul: -„Tu ai Gagetul tău?”. Pronunțată conform dicției americane, cuvântul s-a transformat fonetic în „gadget”. Astfel, patronimicul distorsionat al lui Émile Gaget a devenit un nume comun, utilizat la nivel mondial.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Cum trebuie să fi arătat primele gadget-uri din lume!
Capul Statuii Libertății, terminat în 1878 și prezentat la Expoziția Universală de la Paris
Statuia Liberății, fără soclul ce va fi construit la New York, dominând clădirile din cartierul parizian Rue 25 de Chazelles
Șantierul Statuii. La baza acesteia, primul din dreapta privitorului, este Émile Gaget, coproprietarul turnătoriei și inventatorul, fără voie, al termenului și conceptului de „gadget”