De la 1 iulie se liberalizează piața gazelor din România. Dintre cei 35 de furnizori care vând gaze în regim reglementat către consumatorii casnici, nouă propun un preț mai mic decât prețul actual, cinci mențin prețul din prezent, iar 13 propun un preț mai mare. Dincolo de limba afacereză, pe care o maimuțăresc toate pilele parașutate în funcții de decizie și care cuprinde termeni prețioși precum „practici concurențiale” sau „piață reglementată”, se ascunde o mizerie tipic românească, de înțelegere a politicienilor cu străinii și cu șmecherii locali din energie. Deși prețul de piață al gazului a scăzut la mai puțin de jumătate, vom plăti același preț unor firme care au primit cadou de la politicieni jumătate din populația țării drept clientelă captivă.
Cum este posibil una ca asta? Prin celebra ordonanță 114, producătorii de gaze din Romania, respectiv Romgaz și OMV Petrom, vând distributorilor gazul destinat populației cu 68 lei/Mwh. Pe traseu se întâmplă o scamatorie și gazul ajunge să fie plătit de către români la un preț dublu: 125 lei/Mwh în sudul țării și 136 de lei în nordul țării. Ne amintim că ordonanța care a masacrat ordinea economică din România a fost emisă de guvernul PSD, condus prin interpuși de Liviu Dragnea. Dar ne aducem la fel de bine aminte și că liberalii au promis pe când făceau opoziție că o vor abroga și-i vor înlătura și efectele de îndată ce vor ajunge la guvernare. Nu au făcut-o.
Guvernanții noștri s-au hotărât să liberalizeze piața gazelor pentru consumatorii casnici prin ANRE (Autoritatea pentru Reglementare in Energie), care emite un ordin (79/2020) prin care obligă Romgaz și OMV Petrom să rezerve 30% din producție pentru distribuitorii de gaze pentru populație la 95% din prețul CEGH (Central European Gas Hub – piața din Austria). Așadar, prețul plătit de distribuitorii de gaze scade începând cu 1 iulie la jumătate, (iar apoi, la iarnă, ar putea ajunge cam la 80% din cât este acum) însă ANRE îi încurajează pe distribuitori să păstreze aceleași prețuri pentru consumatori, adică cel puțin 125 lei/Mwh.
Asta se întâmplă în perioada în care un milion de români se zbat în șomaj, iar majoritatea firmelor se luptă să își salveze afacerile cu marje de profit de câteva procente. Astfel, deși România este a doua deținătoare de gaz din UE, industria noastră primește al șaselea cel mai scump gaz din Uniune. Avem în față mai mult de 20 de țări din comunitate cu preț mai mic al gazelor pentru industrie, multe dintre ele fără să aibă vreun strop de gaz pe teritoriu. De ce ne pasă de prețul gazelor pentru industrie? Fiindcă el se reflectă zilnic în ceea ce mâncăm.
Dar cine-i ANRE-ul ăsta, care face ce vrea și dă socoteală, aparent, doar Parlamentului? Este, teoretic, o instituție independentă, care nu ar trebui să fie subordonată deciziilor politice, așa cum prevăd normele europene, dar și legislația națională. Practic, este o agenție politizată 100%, chiar vânată de fiecare grup politic care ajunge la putere, fiind o sursă inepuizabilă de bani, instrument de șantaj politic și de control a unei mari părți din economia țării. Așadar, pentru orice numiri de șefi în structurile agenției se poartă negocieri dure între partide, dar și în interiorul lor.
Acum este condusă de Dumitru Chiriță, pus de PSD, dar toată lumea știe că adevăratul conducător este Iulian Iancu, un apropiat al intereselor marilor distribuitori și furnizori de gaze, fiind un susținător al acestora. Acest Iancu, tot din PSD, este descris, în câteva note diplomatice trimise de la Ambasada SUA la București și desecretizate de către Wikileaks, de către colegul sau de partid, Georgian Pop (la acea dată președintele Comisiei de control SRI din Parlament), drept „controlat de Gazprom” și cel care ar susține toate propunerile rusești în ceea ce privește gazul din România.
Acum, s-au eliberat trei funcții importante în această structură și negocierile sunt în toi. Pe actuala configurație politică, funcția de vicepreședinte ar urma să fie luată de PSD, iar cele de membri simpli în comitetul de reglementare ar reveni PSD și PNL. Dar vrea și USR să intre în joc pentru o funcție și deja poartă negocieri în acest sens. Da, guvernul este așa zis liberal, dar uite că majoritatea parlamentară nu s-a schimbat, iar aranjamentele și împărțirea sferelor de influență în societate nu se fac la Palatul Victoria. Nu spun că dacă am fi avut un președinte al ANRE de orice altă culoare politică am fi plătit mai puțin, am vrut însă să se știe că jaful la care vom fi supuși de la 1 iulie are autori, cu nume, prenume și siglă de partid.
Mi-a picat recent sub ochi un document scos din arhiva imperială austriacă. Așa cum puțini știu, că la școală se învață prostii nu istoria reală, Oltenia s-a aflat 20 ani sub stăpânire austriacă. Împăratul a vrut să-și impună propriul sistem fiscal, unul destul de rezonabil, însă s-a trezit că satele s-au depopulat, locuitorii au fugit în munți. De ce? Fiindcă boierii oltenii jupuiau de pe țărani de trei ori mai mult decât le cerea cancelaria de la Viena. Cam așa și noi cu rușii, dar și cu Uniunea Europeană, nimic nou sub soarele dintre Dunăre și Carpați. Nu ne fură ei cât ne jupoaie ai noștri, cei strecurați insidios în fruntea bucatelor.
