Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690.
A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului şi a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Urgup) – Capadocia – Turcia), aproape de Cezareea Capadociei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat şi pe Ioan. El făcea parte dintre acei tineri pe care îi înţelepţeşte cunoaşterea lui Dumnezeu şi a răbdat cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”.
Ioan răspundea celor ce-l îndemnau să-şi lepede credinţa că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoşător păcat. Rânduit să îngrijească de vite, Ioan dormea într-un colţ al staulului. Cu rugăciunile lui, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise lăcaşul de nevoinţă unde el urma poruncile Sfinţilor Părinţi, cu rugăciuni, postind multe zile cu puţină pâine şi apă şi rostind adesea psalmii Proorocului David.
Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce se afla în apropierea casei stăpânului său şi făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă şi prima Sfânta Împărtăşanie.
Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi şi a celor de altă credinţă, dar şi multă bogăţie stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa şi vorbea tuturor despre virtuţile slugii sale.
Apropiindu-se sfârşitul vieţii sale pământeşti, Ioan a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfinţise cu rugăciunile sale. El a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăşi cu preacuratul Trup şi cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, şi astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăşi şi apoi a pelcat la Domnul, pe 27 mai, 1730.
Cu învoirea turcilor, preoţii şi creştinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creştinii, ci şi mulţi musulmani şi armeni: cel până mai ieri rob şi sclav a fost îngropat ca un stăpân.
După trei ani, bătrânul preot, care îl împărtăşea în fiecare sâmbătă, a văzut în vis pe Sfântul Ioan. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact şi l-a îndrumat să-l scoată din pământ şi să-l aibă ca binecuvântare veşnică a lui Dumnezeu. Creştinii au deschis mormântul şi au găsit trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească şi evlavie, au luat sfintele moaşte şi le-au dus în biserica Sfântului Gheorghe.
În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea şi Ibrahim al Egiptului, Osman Paşa, trecând prin Procopie, a aruncat ]n foc sfintele moaşte pentru a se răzbuna pe creştini. Văzând însă trupul Sfântului mişcându-se în mijlocul flăcărilor, turcii au fugit îngroziţi, lăsând odoarele bisericii şi povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, creştinii au găsit trupul sfântului întreg, numai cu o negreală de la jar şi de la fum, ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.
După conflictul dintre Turcia şi Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii au plecat din acea regiune, luând cu ei sfintele moaşte şi odoarele bisericii. După multe peregrinări, moaştele Sfântului Ioan Rusul au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraş Procopie. Aici a fost construită o nouă biserică, finalizată în anul 1951. În această biserică se află racla cu Sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul. Sfântul Ioan Rusul mărturisitorul, este făcător de minuni.