După o criză istorică în 2019, jucătorii din industria zahărului sperau la finele anului trecut că au trecut de ce era mai greu, a urmat însă criza petrolului, provocată de pandemia de Covid-19, şi a modificat toate echilibrele mondiale din sectorul zahărului, informează AFP.
De la debutul crizei generate de pandemia de coronavirusul Covid-19, „zahărul şi-a pierdut o treime din valoare pe piaţa mondială”, constată Timothé Masson, economist la Asociaţia cultivatorilor de sfeclă de zahăr din Franţa (CGB). Acest fenomen are consecinţe dureroase pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr şi producătorii de zahăr, în special cei europeni, care sperau să îşi revină după un an 2019 marcat de preţuri în scădere şi închideri de fabrici. După ce la mijlocul luni februarie a urcat până la 15 cenţi, cotaţia livrei de zahăr a coborât până sub opt cenţi după care ulterior a revenit la 10 cenţi. „În centrul crizei stă în principal prăbuşirea preţului petrolului care a făcut ca în Brazilia să fie mai interesant să producă zahăr din trestie de zahăr, pe care să îl arunce apoi pe piaţa mondială, decât etanol destinat pieţei domestice, al cărui preţ s-a prăbuşit din cauza scăderii preţului petrolului”, explică Timothé Masson.
Brazilienii vând zahăr la prețuri foarte mici
Un alt factor care stimulează exporturile braziliene de zahăr pentru recolta 2020-2021 este „devalorizarea realului în raport cu dolarul”, explică într-un raport recent compania naţională de aprovizionare cu alimente din Brazilia (Conab). Moneda braziliană a pierdut 30% din valoare în raport cu dolarul, moneda de referinţă pe piaţa mondială a zahărului, de la debutul crizei sanitare. Această devalorizare „va susţine competitivitatea zahărului brazilian pe piaţa externă”, se arată în raportul menţionat, potrivit căruia producţia braziliană de zahăr ar urma să ajungă la 35,3 milioane tone în acest an, o creştere de 18,5% comparativ cu 2019-2020. „Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, brazilienii vor fi mult mai competitivi, pot vinde pe piaţa mondială un zahăr mai ieftin în dolari”, a subliniat Timothé Masson. Acesta a adăugat că este vorba de o tendinţă care afectează şi alte state producătoare de zahăr, precum Africa de Sud sau Thailanda.
Europa joacă în alt film
Cu toate acestea, această tendinţă nu îl îngrijorează pe Alain Commissaire, directorul general de la Cristal Union, al doilea producător francez de zahăr. „Am anunţat încă din luna decembrie, în întâlnirile noastre interne şi cu agricultorii, că ne-am schimbat modelul de business, pentru a deveni mai europeni, mai flexibili şi mai puţin dependenţi de piaţa mondială”, a spus Alain Commissaire.
O explicaţie similară a venit şi din Germania, din partea grupului SüdZucker, cel mai mare producător mondial de zahăr, care explică că, spre deosebire de piaţa mondială, preţurile nu au scăzut pe piaţa europeană. Dacă în 2019 pe piaţa din UE preţul tonei de zahăr a scăzut până la 300 de euro, la finele lunii februarie anul curent era de 370 de euro, „iar tendinţa de creştere a preţurilor continuă”, a precizat un purtător de cuvânt de la grupul german.
Un alt motiv de optimism pentru cel mai mare producător mondial de zahăr este faptul că recolta europeană de sfeclă de zahăr se anunţă una slabă, din cauza primăverii secetoase, ceea ce va duce automat la diminuarea ofertei şi va perpetua situaţia de deficit de zahăr în Europa, după măsurile ample de restructurare întreprinse anul trecut de anumiţi jucători.
Francezii vor protecție
Principala îngrijorare a producătorilor de zahăr este însă etanolul. „Brazilia produce etanol din trestie de zahăr. Nu ar trebui să ne confruntăm cu o presiune anormală pe pieţele noastre, care să provină din faptul că realul este subevaluat şi că producţia excedentară de zahăr din Brazilia să fie deversată în Europa. Acest ar putea fi un subiect de impact pentru noi”, consideră Alain Commissaire. „Am cerut să fie analizată o clauză de salvgardare în Europa, pentru a evita cantităţile mari care ar putea veni atât din Brazilia cât şi din SUA”, a adăugat Alain Commissaire, pentru care ameninţarea venită din Brazilia este mult mai importantă. „La începutul anului un dolar era cotat la 3,5 reali, astăzi este cotat la 5,5 şi chiar 5,7 reali, iar bancherii prognozează un curs de 7,5 reali pentru un dolar la vară. Aceasta înseamnă că nu doar zahărul ci întregul sectorul agricol va fi afectat de ceea ce se întâmplă în Brazilia”, a concluzionat Alain Commissaire.
Zahărul a pierdut teren și în județul Botoșani
Piața zaharului din România este de mai mulți ani în suferință gravă. Din cele 33 de fabrici de prelucrare a zaharului din sfecla de dinainte de 1989, mai funcționează doar patru și doar una are capital românesc. Este vorba despre Agrana – cu sucursale în Roman şi Buzău, Tereos Luduş (Mureş) şi Antrepriza Zahăr Bod din Braşov.
Nemţii de la Pfeifer&Langen, cei care deţin brandul de zahăr Diamant, au demolat fabrica Zahărul Oradea, închisă în 2018 pe motiv că nu ar fi competitivă, iar Lemarco Cristal din Urziceni, judeţul Ialomiţa, a intrat în insolvenţă şi a închis unitatea de producţie. Mai mult, compania Fabrica de Zahăr Bod a intrat în faliment, iar activul a fost mutat pe firma Antrepriza Zahăr Bod. În pofida acestor mutări, patronatul din industria zaharului spune că nu sunt motive de îngrijorare, fabricile rămase având capacitatea de a-şi creşte producţia pentru a acoperi necesarul de consum.
Consumul intern de zahăr oscilează între 500.000 și 600.000 de tone de zahăr, mult mai puțin decât în trecut, motivat de modificarea obiceiurilor de consum care au dus la scăderea pieții. „Eu nu aș recomanda consumul de zahăr. Dacă ne uităm pe etichetele produselor, vedem că aproape toate au aport de glucoză, deci de zahăr. Pentru a îndulci avem mierea de albine”, a declarat Cristian Delibaș (foto), directorul Direcției pentru Agricultură Județeană (DAJ) Botoșani.
Înainte de 1990, judeţul Botoșani era considerat patria sfeclei de zahăr, aici funcționând, la un moment dat două fabrici, una la Bucecea și una la Trușești. Ambele însă au ajuns ruine, fiind închise la mijlocul anilor ’90, Zastrus Trușești funcționând doar trei ani de zile. „În județul Botoșani, în 1990, erau cultivate aproximativ 50.000 de hectare cu sfeclă de zahăr (n.r. – aproximativ 15% din suprafața agricolă a județului). Apoi suprafeţele au scăzut, în anii 2010 cultivându-se doar 800-1.000 de hectare. An de an a început să crească suprafața cultivată cu sfeclă de zahăr, în prezent ajungând la 2.700 de hectare”, a conchis Delibaș.
