Florentina Dănilă, profesor la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga”, susţine că educaţia nu a fost pregătită pentru vremuri tulburi şi că nici revenirea la normal nu e gestionată cum trebuie.
Reporter: – Forţat de pandemie, învăţământul românesc a intrat în era online. Cum vedeţi această trecere bruscă?
Florentina Dănilă: – Şcoala online nu este un câştig pentru educaţie. Este utilă, da, dar pe perioade scurte, de avarie. Deja copiii şi-au pierdut interesul pentru învăţare. Şi părinţii sunt foarte ocupaţi cu problemele grele ale vieţii cotidiene. Am tot sperat că pe vară, măcar o lună, în anumite condiţii, o să se reia cursurile. Mi se pare foarte mult timp din martie până în septembrie, şase luni. Deci, oricât ar fi copilul de conştiincios, se pierd nişte deprinderi, se iese din ritm, şi dacă, Doamne fereşte, şi în toamnă se va începe tot aşa, nu ştiu zău cum se va recupera mai departe. Părinţii sunt la serviciu, oamenii acum sunt atât de apăsaţi de probleme încât la un moment dat, credeţi-mă, la câte unii şcoala rămâne pe ultimul loc. Cele mai mari probleme sunt la clasele de gimnaziu şi liceu. Am colegi oameni foarte conştiincioşi, responsabili, care fac toată ziua ore şi care încearcă să-i ajute, dar nu au întâlnit acelaşi interes din partea tuturor elevilor. Din păcate, ceea ce se întâmplă la noi de ani de zile, şi o spun ca un om cu 41 de ani de catedră, s-a tot coborât ştacheta, s-a tot coborât şi, ştiţi cum, dacă nu avem nişte generaţii luminate, e cam greu să ieşi din nişte situaţii mai neplăcute. Educaţia ar trebui să fie o prioritate naţională, pentru că un popor educat altfel se comportă, altfel se manifestă.
– Orele online sunt o provocare pentru toată lumea?
– Nu am fost pregătiţi. Din păcate, nici nu avem ce face, aşa sunt timpurile şi trebuie să ne descurcăm. Mă gândesc cu tristeţe la copiii din mediul rural că nu vor putea prea mult să progreseze, dar, dacă sunt oameni responsabili şi cuminţi, şi în mediul rural se poate lucra, chiar dacă online, cu aceşti copii. Va fi greu de recuperat, pentru că timpurile sunt aşa cum sunt, de-am fi sănătoşi şi de-am înţelege cât de cât să fim mai responsabili. Bine ar fi ca fiecare să fie mai responsabil, să nu tot aşteptăm să vină altcineva să ne dirijeze. Este adevărat, toată lumea este apăsată de perioada aceasta şi de probleme. Situaţiile sunt foarte grele şi foarte diverse, dar trebuie să le trecem pe toate, pentru că nu avem încotro. Consider că important este să nu se lase garda jos, pentru că de educaţie este mare nevoie, ca şi de sănătate. Începând de la educaţia aceea elementară, educaţia sanitară, nu cum se discută acum mereu de educaţie sexuală. Până la educaţia sexuală noi întâi trebuie să facem educaţia sanitară de bază, cum trebuie şi când trebuie să se spele. Mai ales în sate, sunt lucruri de bază pe care noi le-am cam sărit.
– Şi tot cadrele didactice trebuie să o facă?
– Da. Ar trebui să se insiste foarte mult pe această educaţie sanitară, pe pericolul nerespectării unor reguli de igienă, că poate unii părinţi nici nu dau importanţă, sau poate nici nu ştiu. Înainte, când erau acele opţionale, foarte mulţi colegi făceau educaţie sanitară şi erau lucruri foarte bune. Din păcate, s-a scos şi nu a mai existat această preocupare. Noi mergem numai pe performanţă, pe concursuri, pe tot felul de chestii, dar am uitat să facem lucrurile elementare. Sunt multe lucruri mărunte pe care noi le-am pierdut. Noi ne-am dus direct la performanţă, la olimpici, e foarte bine, dar noi trebuie să ne gândim la educaţia de bază, cea care asigură în viaţă pregătirea pentru a trăi normal şi civilizat. Copilul să fie învăţat la şcoală, dacă nu l-a învăţat nimeni acasă, cum să se spele pe mâini. Cred că aici ar trebui pus accentul în şcoli, pentru ca până în toamnă să se creeze condiţii pentru a spori igiena. Până la distanţare, care e mai greu de păstrat la copiii mici, măcar să fie condiţii să putem să-i trimitem în fiecare pauză să spele pe mâini.
– Cum va fi noul an şcolar?
– Nu ştiu. S-a aprobat să fie în clasă mai puţini elevi, dar ce facem, toate clasele sunt mari la noi. În mediul urban toate clasele sunt mari pentru că nu există spaţiu. La Step by step toate clasele au peste 30 de copii, pentru că toţi sunt din zonă şi trebuie să-i înscrii. La nivel guvernamental s-au luat nişte măsuri, dar pentru ca acestea să fie aplicate, trebuie să existe condiţii. Înfiinţăm clase la jumătate de efectiv, dar unde-i punem pe copii? Sunt lucruri care, teoretic, toate sună frumos şi bine, dar luate punctual şi pe condiţii concrete, nu pot fi aplicate. Cam toate şcolile au două schimburi, ce facem, intrăm din nou cum au fost ani la rând, pe trei schimburi? Problemele sunt foarte grele şi nu ştiu dacă până în toamnă se vor rezolva.
– Ar trebui să se plece, de la firul ierbii, cum se spune, de la problemele punctuale din şcoli?
– Da, de la lucrurile simple. Într-adevăr, e foarte bine să avem mulţi olimpici, premianţi la concursuri. La dosarele cadrelor didactice nu te întreabă nimeni câţi copii s-au spălat pe mâini. Ca să ai punctaj la dosar, trebuie să ai copii pe la toate concursurile, cu premii, trebuie să te duci la nu ştiu câte cursuri, toate minunile, dar nimeni nu merge la bază, la lucrurile esenţiale de respectare a regulilor elementare de comportare, de igienă, care sunt foarte importante şi care trebuie făcute, mai ales în primii ani de grădiniţă şi de şcoală. Acolo trebuie să-i formezi copilului deprinderi de bază, nu tot felul de concursuri şi premii şi olimpiade şi diplome şi toate alea. Degeaba le are dacă nu ştie să se comporte civilizat, dacă nu ştie să-şi păstreze igiena corporală, dacă nu ştie nişte reguli elementare de conduită şi de relaţionare. Noi am făcut nişte salturi şi mă uit, aşa, în general, e foarte bine că avem copii foarte buni, dar vedeţi că ăştia foarte buni cam toţi pleacă din ţară. Puţini rămân. Noi rămânem cu marea masă care, din păcate, şi la noi în judeţ se întâmplă mai mult decât în alte părţi, foarte mulţi abandonează şcoala, foarte mulţi vin la şcoală când apucă şi cum pot. Mergând prin inspecţii pe la grade, eu fac comparaţie cu ce era cu ani în urmă, când mergeam, cum era prin satele noastre, prin comune, ce clase curate, ce copii curaţi, copii de oameni simpli care lucrau la câmp, dar ce curaţi erau, ce îngrijiţi. Şi când te duci acum într-un sătuc şi intri într-o clasă îţi vine rău ce mirosuri sunt. Dacă nu le face nimeni acasă, măcar să le fie creat un mediu propice copiilor la şcoală. Aici ar trebui să se intensifice preocupările noastre, nu la tot felul de chestii de astea care iau gura târgului. Noi ar trebui în primul rând să învăţăm să trăim normal şi simplu.
– Care ar fi principalele măsuri care trebuiau luate de către conducerea Ministerului Educaţiei?
– Doamna ministru trebuia de la bun început să fie mai hotărâtă cu programul acesta online. Trebuia să spună „oameni buni, asta este situaţia, dacă într-o săptămână nu intrăm la clasă, fiecare şcoală să-şi facă o platformă, să-şi organizeze programul, ca să nu pierdem timpul”. De la 11 martie, până la vacanţa de primăvară, a trecut cam o lună, a fost o lălăială, fiecare nu a ştiut ce are de făcut. După vacanţă a venit în forţă, „toată lumea să facă ore online”. Dacă se luau din timp unele măsuri, în vacanţa de primăvară oamenii îşi mai puneau la punct nişte lucruri şi nu se pierdea atât de mult. Mai mult, elevilor li s-a dat prea multă libertate, cu faptul că nota se discută cu părintele şi copilul şi că toată lumea trebuie să promoveze, deja copiii au spus „dar de ce trebuie să mai învăţ?”. Trebuia pusă problema mai serios, elevii să fie obligaţi să păstreze o prezenţă la cursuri, să fie anumite sancţiuni. Cei mai mulţi copii au tot felul de telefoane şi au stat în perioada asta pe tot felul de jocuri pe calculator. Doamna ministru a tăiat din start elanul elevilor care nu se aveau bine cu şcoala. Bucuria lor. Aici s-a pierdut foarte mult şi au început discuţii între părinţi şi copii. Până la urmă frica păzeşte bostănăria. Să ştiţi că înţelepciunea noastră populară e sfântă. Cine a spus frica păzeşte bostănăria nu a spus aiurea, la un moment dat trebuie să existe şi un pic de coerciţie pentru că e greu să-l determini pe un copil să înveţe. S-a greşit foarte mult. Nu au fost nişte măsuri clare de la început, a fost multă bâjbâială până s-au luat nişte decizii.
– Cum credeţi vor fi examenele naţionale?
– Subiectele vor fi foarte uşoare şi toată lumea o să treacă. Dacă aş fi fost ministrul Educaţiei, eu aş fi lăsat examenele naţionale mai pe toamnă, le-aş fi amânat cu o lună, că nu se întâmpla nimic. Atunci când începi nişte măsuri trebuie să fii consecvent, să le duci până la capăt, indiferent ce se întâmplă. Fiind an electoral, normal că multe măsuri au fost luate în scop electoral, ca să nu deranjeze părinţii. Aşa cum se întâmplă întotdeauna la perioade din astea tulburi, vor fi unii foarte câştigaţi. În mod sigur subiectele vor fi foarte uşoare şi vor fi dezavantajaţi poate elevii care au muncit foarte mult, în toţi aceşti ani. Va fi un an foarte tulbure în învăţământ şi mai ales sunt loviţi absolvenţii de liceu, care se duc la facultăţi şi depind de medii. Totodată, consider că examenele naţionale se puteau pregăti tot online. Copiii nu vor veni la şcoală la începutul lunii iunie să înveţe mai mult, ci să se vadă.
– Vom reuşi după perioada asta de grea încercare să revenim la normalul vieţii noastre?
– Aşa ar trebui. Eu ştiu că mi-am făcut mulţi duşmani pentru că mai scriu pe facebook şi mi s-a reproşat că sunt cu PSD. Eu nu sunt cu nimeni, dacă voiam, putem să fiu, că m-au curtat mulţi de pe la partide de astea mari, dar nu am vrut pentru că eu nu sunt pentru politică. Un om ca mine rezistă acolo? Trebuie să faci ce spune partidul. Aşa-i şi la minister, aşa-i şi cu guvernul. Şi de asta pierdem, pentru că acolo nu sunt puşi oameni cerebrali, cu credibilitate, care să-şi asume răspunderea. Dacă te duci acolo şi spui ceva ce nu e în linia partidului, a doua zi te-au schimbat. De aceea nu o să reuşim să ne îndreptăm. Eu sunt un om simplu, nu am susţinători, nici nu mi-aş dori să mă înregimentez undeva unde să mi se dicteze să fac ceva împotriva voinţei mele.
– Cum vom ieşi din această mare provocare?
– Această pandemie s-a abordat foarte greşit, nu ca pe o boală, ci ca pe un război. Toată lumea este înfricoşată şi s-a generat o panică peste măsură, care în loc să facă bine, la mulţi a făcut foarte rău. S-au făcut greşeli imense, au murit oameni, s-au întâmplat drame, dar bine ar fi ca măcar să se înveţe ceva. Măcar să ieşim mai buni, dar eu tare mă tem că ieşim mai răi, o să ne arătăm cu degetul unii alţii. Şi foarte multe lucruri pornesc de la educaţie. De la educaţia cu bătaie lungă pentru că rezultatele muncii de astăzi se văd peste 20 de ani. Ce a clădit fiecare se vede în timp, asta e marea problemă în sistemul educaţional românesc. Eu am termen de comparaţie, din caietele mele, pentru că îmi fac lecţii ca orice şcolar şi ce am făcut acum 10-15 ani, nu mai pot să fac la timpul acesta. Copiii, deşi sunt foarte deştepţi, nu sunt învăţaţi să muncească, nu reuşesc şi mie mi se pare un lucru grav, pentru că ei devin doar dependenţi de tehnică. Dar şi tehnica asta poate să te lase când ţi-e lumea mai dragă, şi dacă nu ai cap, nu ştii să-l foloseşti, ce te faci? Degeaba ai tehnică dacă nu o foloseşti ca o completare la ce poate capul tău să facă. Multe lucruri se pot rezolva, cu un pic de bunăvoinţă, cu un pic de corectitudine din partea tuturor, cu un pic de colaborare între cadre şi părinţi. La ora actuală văd că e mai mult o luptă între cadre şi părinţi, fiecare pe tărâmul lui şi copilul face ce vrea.
