Nu s-a terminat nimic, pericolul este tot acolo și măsurile de precauție sunt la fel de necesare ca în prima zi. Cine nu mă crede să caute în presă și pe internet mărturiile celor care au trecut prin suferințe atroce după ce s-au îmbolnăvit sau ale celor care au pierdut ființe dragi din viața lor, tot din cauza bolii și complicațiilor cauzate de virus. Așa zisa relaxare de care beneficiem acum se datorează în fapt unui singur indicator, respectiv indicele de contagiune, care – din fericire – a ajuns subunitar. Și asta ca rezultat al măsurilor de izolare.
Adică s-a micșorat semnificativ rata de transmitere a virusului. Dar el există în continuare și nu numai că nu a devenit inofensiv ci, dimpotrivă, a suferit mutații care-i permit o mai bună adaptare la corpul uman, a dezvoltat mutații care îl fac și mai agresiv. Cum privim noi această realitate? Cu mult prea multă îngăduință. În numele libertății de exprimare, am încurajat să iasă în public legiuni de proști, cu gura din ce în ce mai mare. Au ajuns să se adreseze direct publicului, ceea ce este o pierdere pentru starea colectivă de sănătate mintală, ba chiar să facă demonstrații. Iar alți proști se strâng în jurul lor, admirativi, se potențează reciproc, își încuviințează unii altora prostiile și în acest fel capătă convingerea că fiind mulți au dreptate.
Revenim la izolare, privită drept cea mai mare nenorocire din istoria civilizației recente, plânsă de toți falșii apologeți ai libertății. Ce a însemnat aceasta? Să stai acasă cu partenera sau partenerul de care ai fost îndrăgostit lulea, cu femeia pe care ai rugat-o aproape cu lacrimi în ochi să-ți accepte propunerea de căsătorie, cu bărbatul despre care ai visat nopți întregi că într-o zi te va cere. Cu copiii pe care ți i-ai dorit și despre nașterea cărora declari cu fiecare prilej posibil că au fost cele mai fericite momente din viața ta. Cu părinții, cărora în cele mai multe dintre cazuri le datorezi aproape totul. În fine, în căminul pe care l-ai amenajat cu mâna ta, așa cum ai putut, măcar în parte din ceea ce ți-ai dorit.
De unde toată această „nenorocire”? Nu vom mai avea în veci un asemenea prilej de regăsire a eului. A, au apărut neînțelegerile. Și în acest caz, fiecare ar trebui să aibă curajul să-și caute propriile slăbiciuni. Când a devenit zâna visurilor lui „o scorpie”, când a devenit eroul visurilor ei de măritiș „un dobitoc”? Când au devenit copiii adorați un chin? Cînd a început ura pe „ăi bătrâni”? Și de ce? Toate răspunsurile se află în noi, chiar în mintea noastră, și aceasta ar fi trebuit să fie perioada cea mai nimerită să le găsim.
Le-au căutat oamenii? Nu. Au încercat să învețe o limbă străină, să cânte la vreun instrument, să capete dexterități gospodărești, să dezvolte o pasiune practică? Nu. Măcar să facă cel mai simplu exercițiu de ocupare cu folos a timpului devenit dintr-o dată atât de disponibil, respectiv să citească? Nu. Vânzarea de cărți online s-a prăbușit, în loc să crească. S-au aruncat, în schimb, cu o plăcere nebună în datul cu părerea asupra chestiunilor despre care nu au cel mai mic habar sau în scălâmbăieli infantile pe rețelele de socializare.
Pe vremea când Iordache tăia legile justiției după cum îi dicta Dragnea, tot românul devenise specialist în drept constituțional. Când Orlando și Veorica făceau praf bugetul țării, lichidând până și rezerva guvernamentală pentru catastrofe și epidemii, toți internauții deveniseră economiști, fiecare știa perfect cum ar fi trebuit să fi fost drămuit banul public. Acum sunt cu toții epidemiologi, specialiști de netăgăduit în ARN și ADN, în echipamente sofisticate și, mai ales, în teorii. Sunt, în mare majoritate, convinși că suntem victimele unei uriașe conspirații pusă la cale de miliardarii lumii, care vor să ne urmărească, să ne supună și să ne controleze comportamentul.
Ce să spui acestei mase crescânde de colportori ai unor teorii facile? Că nicio corporație, dintre cele acuzate de a fi pus la cale pandemia, nu și-ar fi compromis vânzările cu bună știință când acesta este însăși scopul existenței fiecăreia dintre ele. Că 5G este doar un mod de comunicare mai rapidă cu un volum mai mare de date. Că vaccinurile au eradicat boli mortale pentru copii, iar acolo unde nu se mai fac a crescut rata mortalității. Că „ciparea” nu este necesară fiindcă orice om are astăzi un telefon mobil asupra sa iar serviciile secrete pot determina cu precizie unde se află oricine și pot înregistra tot. Ar avea vreun rost? Nu cred, adepții teoriilor conspiraționiste ți-ar da cu bâta în cap pentru convingerile lor.
Nu sunt nici vreun globalist și nici vreun sclav de corporație, încerc doar să păstrez echilibrul în această mare de manipulare din interese electorale și atac agresiv al prostiei crescute din relaxarea exigențelor în învățământ din ultimii 20 ani. Nu laud nici guvernul, unele măsuri au fost bune în intenție, dar au fost scrise cu picioarele, altele au fost chiar proaste. Visez însă o țară în care oamenii să fie mai bine educați și să aibă puterea de a coborî prostia de pe piedestalul de curent majoritar.