Cu o scrisoare datată din 10/22 noiembrie 1888, Harieta îi trimitea Corneliei Emilian (satisfăcându-i rugămintea) și două fotografii: a sa, făcută în același an – ultima fotografie cunoscută a Harietei –, și a lui Eminescu, făcută la 19 ani – prima fotografie cunoscută a poetului. Harieta detalia și modul în care au fost făcute fotografiile: „Un proprietar, care avea multe afaceri în Cernăuți, mʾa rugat săʾl recomand surorii mele ca să nu cadă în mâna barășnicilor. Mʾa luat cu el și ne-am dus cu o cupea cu patru cai la Cernăuți, unde am stat trei zile. La plecare el a stăruit săʾi spun ce să-mi cumpere: după multă stăruință eu am zis că voesc a mě fotografia, ceea ce am și făcut pozăndu-mě cu cruciliță la gât, ceea ce însemnează vecinica pomenire, că va fi prima și ultima fotografie. Vě trimet și fotografia lui Mihai când era în etate de 19 ani; seamănă cu mine, cu deosebire că el pe atunci era mai tânăr de cât sunt eu azi, judecă scumpă mamă la ce etate îl turmenta Mi…, că el pentru hatârul ei s-a fotografiat”.
În 1893, Editura Librărei Fraților Șaraga din Iași publică scrisorile Harietei – printre ele și câteva scrisori ale lui Eminescu – într-un volum, intitulat „Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia”. Din acest volum află Corneliu Botez despre existența fotografiilor. Pe 12 mai 1909, pregătind cunoscutul volum omagial, Corneliu Botez îi solicită Corneliei Emilian cele două fotografii printr-o scrisoare, păstrată astăzi în Fondul Documentar Ipotești:
„Onorată Doamnă
Fiind informat că posedați un portret al poetului Eminescu, în vârstă de 19 ani, de care amintește Henrietta Eminescu în scrisorile sale cătri D. și de oare ce voim ca în volumul comemorativ ce tipărim la București să dăm reproducția cea mai reușită a poetului la acea vârstă, alături de alte 25 ilustrațiuni ce posedăm, vă rog în numele Comitetului de organizare a ne încredința pentru câte va zile acest portret spre a fi reprodus în volum la Casa editoare Socec et Cnie din capitală.
În speranța că veți accepta frumosul scop ce urmărim, volumul se va vinde pentru ridicarea unei statui sărbătoritului poet – aștept cu (…) răspunsul D. favorabil, asigurându-vă că în câte va zile vă voi restitui (…) portretul pe care îl veți avea împreună și cu volumul ce (…) vom avea plăcerea a vă trimite.
În acest volum se amintește și de generosul sprijin pe care împreună cu fiica D. lʾați dat poetului în timpul boalei lui, la Botoșani (pentru că faptele mari și frumoase trebuie pururea amintite spre a servi de pildă veșnică semenilor noștri).
Aștept de urgență răspunsul D. amabil.
Cu cea mai distinsă stimă
Corneliu Botez
Președintele de tribunal
Galați 12 Mai 1909”
În partea de sus a scrisorii, într-un fel de P.S., Corneliu Botez completează: „Posedăm un portret al Henriettei, mai tânără. Nu puteți să ni dați și portretul ei care figurează în fruntea volumului cu scrisorile Henrietei către D? C.B.”
Nu cunoaștem ce i-a răspuns Cornelia Emilian lui C. Botez. Probabil, fotografiile nu i-au fost trimise, întrucât, în „Ilustraţiile din volum”, C. Botez nu face nicio referire la Cornelia Emilian.
