Trecem printr-o cumplită criză de autoritate. Nu că ar fi prima oară doar că de acestă dată consecințele pot deveni, dacă nu sunt deja, dezastruoase. Acum plătim prețul angajărilor pe pile în instituții publice. Acum simte toată lumea că țara a fost construită, în toți acești 30 ani, pe fundamente valorice deturnate de interesele de partid. România valorilor inversate începe de acum să deconteze prețul anilor de impostură, de incorectitudine și de prostie. Pare că ne prindem greu și uităm repede.
Concret, iar a trebuit să intre brutal președintele în gașca de pile, chiulăi și habarniști din guvern și să-i tragă de urechi. Îmi închipui că își permite acum să o facă public și aproape instantaneu fiindcă evenimentele se succed cu o repeziciune care nu mai lasă loc de consultări între palate. Mai mult, fiind la ultimul mandat, este singurul politician român care poate să se manifeste liber de orice interes electoral. Ia să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă Iohannis ar fi fost acum la primul mandat: ar mai fi avut determinarea să intre peste guvern, să-l admonesteze în direct, la ore de vârf, și să anuleze din două cuvinte aberațiile anunțate de premier sau de unii dintre miniștrii săi? Sunt convins că nu.
Nu vreau să merg mai departe cu exercițiul de imaginație, cum ar fi fost dacă Dragnea nu ar fi fost închis și Dăncilă sau Tăriceanu ar fi câștigat prezidențialele. După ceea ce au demonstrat în cei cinci ani de circ guvernamental, cu accente grotești anti-democratice și măsuri pro-infractori, este ușor de intuit că această pandemie le-ar fi venit mănușă pentru mii de contracte cu dedicație, acapararea tuturor funcțiilor și resurselor statului precum și – așa cum au declarat de nenumărate ori, în gura mare și fără sfială – urmarea modelului socio-politic iliberal, de sorginte rusească.
Descurajantă, în perspectivă imediată, este neîncrederea. Cei în care am crezut, eram aproape convinși că pot schimba paradigma politică jalnică de permanentă campanie electorală în care evoluează țara, s-au dovedit a fi la fel de nevrednici ca și predecesorii. Rezerva de tineri, care își roade unghiile pe margine, nerăbdătoare să ajungă la butoane, nu emite nimic practic, coerent. Critică acerb pe rețelele sociale – ceea ce nu e rău – și cam atât, dar nu oferă alternative.
Nu am mai avut răbdare să număr de câte ori președintele a ieșit să contrazică, să întoarcă sau chiar să condamne acțiuni, protocoale și declarații emanate de guvern sau de Comisia pentru Situații de Urgență, fiindcă a devenit evident în cele din urmă că cele două centre de putere evoluează în filme diferite: politicienii și șefii administrației sunt limitați și acum de interese grupurilor care-i tutelează și de populism. După ce Iohannis, informat probabil că starea de spirit a populației nu e tocmai bună (în multe țări ale Europei lumea e deja pe străzi, cresc exponențial teoriile conspirațiilor care spun că pandemia ar fi fost lansată înadins pentru a ni se îngrădi libertățile), a promis măsuri de relaxare îndată după 15 mai, a început o veritabilă cântare națională a veștilor bune. Fiecare ministru se înghesuie în media, să anunțe zilnic încă o derogare, încă o detaliu de natură să ne dea iluzia că suntem foarte aproape de momentul în care vom fi „eliberați”.
Iată, domnul Cîțu de la Finanțe are zile în care anunță mari oportunități după relaxarea măsurilor restrictive. Însă imediat după aceea spune că plata la zi a pensiilor și salariilor este condiționată de execuția bugetară, care este mai proastă decât cele mai pesimiste așteptări. Doamna Anisie de la Educație lansează planuri, programe și proiecte de educație online, pe urmă zice că se mai gândește, că se analizează soluții, până iese președintele și-i tuflește o decizie contrară. Fermecătoarea doamnă Violeta Alexandru de la Muncă, cea care nu concepe să își înceapă ziua fără să scrie pe facebook, ne înștiințează că după 15 mai gata cu șomajul tehnic și plățile aferente (care? că cei mai mulți nu au văzut vreun ban până acum), dar să nu ne facem, griji, guvernul gândește planuri și soluții. În fine, domnului Marcel Vela, de la Interne, nu îi mai ajung aparițiile televizate și, după gafa grosolană privind înțelegerea cu Buserica Ortodoxă, s-a refugiat pe facebook, de unde ne asasinează cu inepții.
Nu există, până acum, vreo rețetă sigură de ieșire din această criză, fiindcă situația însăși este fără precedent. Nici măcar Uniunea Europeană nu este în stare să depășească gâlcevile mărunte de la bani. Grupul cel patru avari (Olanda, Austria, Danemarca și Suedia) se împotrivește cu înverșunare propunerilor privind mărimea Fondului de redresare, modul de finanţare al acestuia şi modificările normative necesare pentru constituirea şi utilizarea sa. Așa cum s-a văzut încă de la începutul pandemiei, fiecare a fost cam pe cont propriu. Prin urmare, fără să mai aştepte autorizări din partea instituţiilor UE, fiecare stat european poate să dispună de atâta libertate de decizie cât îşi poate permite să exercite. Suntem pregătiți să facem față acestei provocări uriașe? Ei, tocmai aici intervine neîncrederea despre care vorbeam la început.
