Reporter: – Cum aţi trăit în această perioadă fără fotbal?
Valeriu Iftime: – Greu! Nu e greu doar pentru mine fără fotbal. Plăcerea de a vedea fotbal în fiecare weekend era foarte mare. În plus, fiind şi FC Botoşani în acea formă foarte bună, îmi dădea mari speranţe că putem realiza lucruri măreţe în acest sezon, în acest play-off. Din păcate asta a fost, s-a închis totul pentru o perioadă mai lungă decât am preconizat. Acum să vedem cum şi când vom relua activitatea.
– Cât de mult credeţi în reluarea campionatului pe 5 iunie, aşa cum s-a preconizat?
– Eu am şi spus-o înainte de a se prelungi starea de urgenţă până pe 15 mai, că această dată de 15 mai poate fi o dată la care echipele să se reunească şi să ne gândim cu toţii la reluarea campionatului. Sunt două chestiuni pe care eu le iau în calcul. Prima este până la urmă nevoia de fotbal şi nevoia de normalitate, pentru că e o mare bucurie să ai ceva nou, ceva care îţi dă acea stare că lucrurile pot reintra în normal, iar fotbalul e un foarte bun instrument şi mesager al acestui tip de bucurii. A doua e că nu va dura 200 de ani această stare de urgenţă, iar fotbalul fără spectatori poate fi organizat în condiţii de maximă protecţie, fie el în România sau în altă parte, cum se preconizează.
– Până la urmă se dovedeşte că cei din Belarus, singurii din Europa, nu au greşit că nu au suspendat competiţia, acolo jucându-se în toată această perioadă!
– E greu de spus. E periculos de atacat acest subiect, pentru că îţi trebuie foarte multe informaţii şi nimeni nu ştie exact care e situaţia acolo. Până una alta, lucrurile s-au petrecut cât de cât bine în România legat de răspândirea acestei pandemii, de numărul de cazuri complicate, care duc până la urmă la deces sau chiar de numărul de decese. Ideea e că dacă se dădea în această perioadă drumul la fotbal, trebuia să se dea drumul la mai multe. Ori faci totul într-o anumită solidaritate, ori nu faci nimic. Iar dacă ne-am fi mişcat dintr-o parte în alta cu fotbalişti cu tot, riscurile erau mult mai mari. Aşa că e bine că a fost această stare de urgenţă, că au fost aceste restricţii. Problema acum, însă, este că nu putem sta ascunşi în pământ ca o cârtiţă timp de patru, cinci luni, pentru că avem multe alte lucruri pe care trebuie să le măsurăm acum vis-a-vis de situaţia economică, nu doar a cluburilor, ci a societăţii noastre.
– Spuneaţi că e important să se reia fotbalul şi să se joace oriunde ar fi. Cei de la FRF au lansat ipoteza ca acest final de campionat să se desfăşoare în Turcia, însă şi acolo sunt multe cazuri de coronavirus. Nu v-ar fi frică să trimiteţi echipa în Antalya?
– Deocamdată e o ipoteză. Prima dată am crezut şi eu că e un pic excentric. Mergem în Turcia, nu mai avem loc în România?! O analiză punct cu punct, luată în detaliu, ne arată că sunt nişte argumente solide care stau la bază şi că putem termina campionatul în Turcia. În primul rând vis-a-vis de protecţie şi de jocuri. Se poate sta în cantonament acolo, jucătorii sunt mai uşor de controlat şi nu au aşa de multă libertate. În plus, sistemul din Antalya este foarte bine pus la punct, din punct de vedere al terenurilor de pregătire şi de joc. Nu în ultimul rând costurile sunt rezonabile, nu e foarte scump. E adevărat că poate apărea acel disconfort termic, că e foarte cald, dar dacă joci seara nu văd să fie probleme.
– Deci aţi fi 100% pentru Turcia?
– Asta în condiţiile în care nu vom putea juca în România. Decât să închizi campionatul, mai bine mergi în altă parte. Povestea noastră e cum facem cu mobilitatea, cu deplasările, pentru că pe partea de antrenament, nu e nici o problemă, jucătorii pot veni şi mâine la pregătire. Eu am şi spus-o: pe 15 mai trebuie obligatoriu să începem pregătirea. Jucătorii pot fi foarte bine protejaţi. Controlaţi, testat la început, program foarte bine controlat, trasee foarte bine stabilite, un fel de cazarmare. Cred că după două luni de stat în casă, în sufragerie, şi făcând abdomene în baie cred că jucătorii au o dorinţă imensă de a reîncepe fotbalul. Aşa că sunt convins că de pe 15 mai putem da startul pregătirilor pentru ca, cel târziu la începutul lui iunie, să reluăm competiţia.
– Într-una din intervenţiile pe care le-aţi avut recent la televiziunile centrale, aţi spus că dacă nu se reia fotbalul cât mai repede chemaţi să vă ia cu izoleta! Cât a fost în glumă şi cât în serios făcută această afirmaţie?
– Era o figură de stil. Bineînţeles că toţi în casă au nişte probleme de anxietate, de stres, de disconfort, asta e clar. Eu nu mă plâng atât de tare, ci vorbesc în numele oamenilor, pentru că sunt foarte mulţi care au probleme pentru că sunt obligaţi să stea închişi. Spun asta în primul rând pentru cei care stau într-un apartament cu două camere la etajul 3 sau 4 şi cu copii acasă. Eu unul cel puţin stau la casă, mai ies în curte, mai văd un copac, mă mai dau peste cap, dar cam asta este: izoleta este soluţia la foarte mulţi. Eu cred că s-ar putea să constatăm în perioada imediat următoare că tipul acesta de a-i ţine în casă pe oameni a fost mai periculos decât dacă erau lăsaţi să iasă afară. Mulţi se pot îmbolnăvi stând în casă în primul rând de stres, poate apărea o stare de nervozitate excesivă şi mulţi când vor scăpa din nou liberi, vor fi mult mai răi decât dacă ar fi fost lăsaţi liberi. Oricum, comentarii vor fi multe.
– Împreună cu LPF, toate cluburile din Liga 1 inclusiv FC Botoşani, au făcut front comun şi vor înainta o scrisoare Guvernului prin care vor cere ca de la 1 mai să se poată relua antrenamentele. Credeţi că va avea câştig de cauză acest demers?
– Acum nu cred! Nu văd un guvern atât de curajos încât să ia taurul de coarne. Sunt foarte multe presiuni ca să se reintre în normalitate şi sunt foarte multe activităţi care pot fi controlate, inclusiv slujbele de la biserici, care se pot ţine cu oameni nu cu biserica goală. Cu cinci oameni înăuntru, şapte în curte spre exemplu. Sunt foarte multe activităţi care trebuie reluate şi unde noi trebuie să fim din nou prezenţi.
– FC Botoşani este unul dintre cluburile cele mai afectate de această pandemie şi fac referire la numărul mare de jucători străini care au părăsit ţara şi care, în mod normal, când vor reveni, vor fi nevoiţi să stea în carantină. Nu va fi o problemă de pregătire în privinţa lor?
– E adevărat că grosul jucătorilor străini, greii să spunem aşa, au părăsit ţara, însă vor veni toţi. Toţi jucătorii în această perioadă au făcut antrenamente, au fost urmăriţi pe platformele video, deci nu vor avea probleme mari de readaptare la efort.
– Deci aveţi siguranţa că vor reveni toţi!
– Vă garantez 100%! Toţi vor să revină şi toţi vor să joace, au contracte, aşa că nu văd nici o schimbare din acest punct de vedere.
– Apropo de contracte, aţi surprins luând decizia de a nu umbla la jucători şi antrenori, ci doar la personalul administrativ. Nu aţi fi făcut mai multă economie dacă era invers, ştiut fiind că grosul bugetului se duce către plata acestora şi nu către personal?
– Bineînţeles că nu la economie am mers aici. Am mers la surse. Deocamdată cei din staff-ul administrativ pot beneficia de acest şomaj tehnic. Ceea ce statul a dat am încercat şi am luat. La fotbalişti lucrurile sunt puţin mai complicate cu acel şomaj tehnic, să încaseze 3.000 lei lunar. Nu am putut face asta pentru că nu am vorbit cu ei, iar la distanţă e greu să te înţelegi cu fotbalistul. Nu vă ascund, însă, faptul că aştept să vină jucătorii la Botoşani şi atunci voi discuta cu fiecare. Vor fi nişte discuţii, dacă vor renunţa la jumătate sau un salariu pe perioada în care nu au jucat, dar asta e o discuţie pe care o voia avea eu direct cu ei. E şi situaţia asta că ei m-au prins pe mine puţin în off-side având în vedere că eu trebuia să fac nişte plăţi către jucători pe 15 aprilie şi din păcate de la 1 aprilie s-a oprit orice finanţare pe care eu puteam să o iau pentru ei.
– Despre ce bani e vorba?
– Erau nişte drepturi TV care nu au mai venit, un credit pe care l-am contractat, care e aprobat, însă, care nu se dă până nu începe campionatul, fapt ce a făcut să fiu blocat în acest moment pe partea de cash flow şi sunt într-un anumit disconfort financiar faţă de ei. Acesta este şi motivul pentru care nu am mai vrut să le spun prin presă: ştiţi, o să vă mai tai şi salariile! În orice caz, banii pe care îi au de primit, îi vor primi, pentru că dacă începe campionatul voi avea resursele asigurate, iar pentru perioada în care nu s-a jucat voi avea o discuţie cu ei pentru a ajunge la un numitor comun.
– În Olanda campionatul s-a suspendat definitiv. Ce se va întâmpla cu FC Botoşani dacă se va „îngheţa” Liga 1?
– Va fi foarte complicat. Dacă Liga 1 se va „îngheţa”, voi avea o mare problemă financiară. Şi asta pentru că mizam pe drepturile TV, pe acest împrumut din bancă, pe fotbalişti pe care să-i vând în vară. Or nu mai sunt deloc dispus acum ca în 2014 să scot două milioane de euro din buzunar, din compania mea şi a asociaţilor mei, ca să ţin fotbalul. Nu mai am suport moral ca să mă apuc să mai dau atâţia bani. Acum fotbalul în Botoşani trebuie să funcţioneze cu mici ajutoare din partea noastră, a grupului Elsaco, restul trebuind să funcţioneze de la sine: să vând fotbalişti, să am mai mulţi bani din drepturile TV, să am mai mulţi bani din publicitate, din ticheting. Asta e. E un tip de normalitate, cu condiţia ca toţi banii care se fac din fotbal să rămână în fotbal pentru dezvoltarea fotbalului.
– Să sperăm totuşi că se va relua campionatul. În contextul în care acest lucru se va întâmpla, care ar fi varianta optimistă şi cea pesimistă în privinţa clasării echipei la finele acestui sezon?
– Pesimistă, pe locul 6, iar optimistă pe locul 3. E un tip de confort, dar nu mă gândesc deloc. Îmi pasă foarte mult şi eu cred că ne putem juca foarte bine şansa la un loc de cupă europeană. Ar fi extraordinar, senzaţional să prindem o cupă europeană pe merit sportiv.
