Cătălin MORARU redactor şef
Parlamentarii şi-au dat ieri mâna ca să voteze pentru mărirea salariilor primarilor şi a altor aleşi locali. O măsură mai mult decât necesară, de altfel, deşi nu asta a fost explicaţia votului parlamentar, ci aceea că primarii din teritoriu sunt foarte necesari la câştigarea alegerilor. Măririle nu sunt la fel de spectaculoase precum cele din alte domenii, ci doar cu 30%. Sunt binevenite, dacă ar fi însoţite şi de un control mai drastic la primării, măcar pentru a micşora numărul primarilor care sunt anchetaţi, dacă nu pentru altceva. De unde bani? Ne explică ministra muncii Olguţa Vasilescu, care a declarat ieri, înţepată şi habarnistă ca întotdeauna, că banii vin de la bugetul local, aşa că nu se pune presiune pe bugetul de stat şi nu trebuie să ne îngrijorăm. Ca fost primar, probabil doamna Vasilescu ştie ea că bugetele locale au nişte copaci cu bani, unde dau fuga cu sacul, atunci când au de colectat. Amatorismul şi incoerenţa la guvernare atinge cote noi zilnic, dar dacă se dau bani la populaţie, asta importă mai puţin. Nu s-a mai obosit nici un ziarist să îi explice ministresei cu pricina că majoritatea administraţiilor locale funcţionează deja la cote de avarie şi aleargă bezmetice după credite. Iar pericolul este să se ajungă ca la spitalul judeţean, unde 90% din bani se duc pe salarii. Pentru că sărim dintr-o extremă în cealaltă. E adevărat că salariile în primării şi consilii judeţene erau mizerabile, în multe cazuri. Dar de aici se ajunge la faptul că plătim impozite doar pentru salariile angajaţiilor din instituţiile respective, ceea ce nu e ok. Eu vreau drumuri, curăţenie, iluminat public, siguranţă pe străzi, investiţii şi altele asemenea, din banii plătiţi de mine. Nu prea mai rămâne nimic pentru toate astea şi nu văd ieşire din acestă situaţie, odată ce guvernul măreşte salarii sau transferă diverse din sarcina bugetului central la bugetele locale, fără a indica şi surse de finanţare. Şi vom vedea asta spre sfârşitul verii probabil, când nici de salarii s-ar putea să nu mai fie bani, dacă se continuă în ritmul ăsta. Ce se poate face, cum găsim o rezolvare a acestei probleme? Am publicat în ziar acum ceva vreme un text despre numărul de consilieri locali şi judeţeni şi cel al primarilor din judeţ, plus salariile şi suma totală de bani care trebuia plătită lunar. Am întrebat parlamentarii de ce sunt aşa de mulţi consilieri, de ce rămânem anchilozaţi în acest sistem depăşit, fără însă a primi răspunsuri viabile. Soluţii au încercat mai multe guverne, de la proiectul de descentralizare promovat, culmea, chiar de Liviu Dragnea. Guvernul Cioloş a făcut un pas îndrăzneţ înainte şi a propus realizarea aşa numitelor supercomune, urmau să apară vreo opt şi în Botoşani. Variantele astea au avantajul de a rări administraţia locală. Avem o primărie mare, restul rămân ca un soi de puncte de lucru, mergi la primărie numai pentru actele de bază la naştere şi căsătorie, de restul se ocupă primăria supercomunei. Ideile astea nu sunt ale lui Dragnea, Cioloş sau ale mele, nu mai e cazul să descoperim acum America, au făcut-o nemţii iniţial, care şi-au redus drastic numărul localităţilor la care este ataşată o primărie, iar restul Europei a luat-o pe acest drum. Cu economiile făcute se pot plăti decent şi angajaţii şi primarii şi consilierii. Evident acest plan are un impiediment şi anume chiar primarii şi consilierii locali care s-ar pomeni fără obiectul muncii. Este de înţeles, oamenii pierd o pâine bună şi aşa intrăm într-un cerc vicios pe care nu PSD îl va rupe, pentru că nu îşi permite aşa ceva. Deci se va plăti totul, dar „după buget”, vorba lui Caragiale, adică atât cât o să ajungă banii. Iar dacă primăriile se vor putea îndatora peste măsură cu creditele alea de angajament, o vor face fără ezitare. Când vom trage linia însă, va fi complicat, iar ministrul Olguţa Vasilescu nu va mai fi în zonă, să explice cu matematica ei elementară cum şi unde mutăm miliardele pentru salarii.
