La căsătoria fiicei sale, Aglae, cu profesorul Ioan Drogli, Gheorghe Eminovici își ia drept „sarcină de înzestrare (…) soma de 2200 galbeni”. Se pare că promisiunea neonorată și insistența ginerelui său îl determină pe căminar să vândă moșia Ipotești.
În actele de vânzare a moșiei e consemnat: „d. Christea Marinovici va avea a elibera 2000 galbeni, dota fiicei mele Aglaia Drogli, care capital va sta în depozit la d. Christea Marinovici fără procent, până ce ginerele meu Ion Drogle va plasa acest capital cu garanție solidă și legală în alt loc” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie. Ediție îngrijită de Gh. Ungureanu, București, Minerva, 1972, p. 408-409).
Din zestrea Aglaei Drogli se mai păstrează la Memorialul Ipotești două dulapuri pentru haine, stil Biedermeier, primite la căsătoria cu Ioan Drogli (Ion Drogle), în 1870.
După moartea lui Ioan Drogli (1887), Aglaia se recăsătoreşte, în 1890, cu Heinrich Gareiss von Dollitzsturm.
După moartea Aglaiei, în 1900, obiectele ei (printre care și cele două dulapuri) au rămas în posesia soţului să, Heinrich Gareiss von Dollitzsturm, apoi au fot moștenite de fiul acestuia din a doua căsătorie – Heinrich Gareiss, medic chirurg, stabilit în Câmpulung Moldovenesc. Probabil, de la el, dulapurile au ajuns la Muzeul Lemnului din Câmpulung, iar de aici – la Memorialul Ipotești.
Dulapurile sunt confecționate din lemn de nuc, furniruit cu furnir din rădăcina aceluiași copac. În partea superioară, dulapurile sunt sculptate în relief cu motiv floral – doi trandafiri înconjurați de frunze. Decorul floral e aplicat şi pe uși.
