Ziua de astăzi trebuia să fie una a bucuriei, a micilor farse. Așa a fost dintotdeauna, doar că în acest an nimeni nu mai are chef de farse, pentru că natura ne joacă, poate, una dintre cele mai crunte farse. Și nu e una plăcută, pe care să ne-o amintim peste ani și să râdem, ci una de-a dreptul înfiorătoare. Și e și mai înfiorătoare, pentru că în ultimii ani politicienii au fost cei care ne-au jucat tot felul de farse, ne-au păcălit, iar noi ne-am complăcut în această păcăleală, iar acum suntem descoperiți în fața celei mai mari crize din ultimele decenii.
Spitalele regionale
Opt spitale regionale promitea în urmă cu patru ani PSD, în campaniile electorale din 2016. Opt spitale regionale care ar fi trebuit să fie gata în acest moment, dar pentru care nu s-a turnat nici măcar prima cifă de beton pentru temelie, aflându-se fie în punctul finalizării studiilor de fezabilitate, fie în punctul alocării de teren. Astfel, pentru spitalele din Iaşi, Cluj şi Craiova au fost încheiate studiile de fezabilitate şi au fost întocmite anumite acte necesare. Pentru spitalele Braşov, Timişoara, Târgu Mureş, Brăila-Galaţi şi Constanţa au fost alocate spaţiile de construcţie.
Acestea trebuiau să fie dotate la standarde de ultimă oră, să concureze cu AKH Viena și să aibă, în total, mii de paturi. Ce bune ar fi fost în situația de acum!
„Au trecut cinci ani de la semnarea Programului Operațional Regional în vederea construirii a trei spitale regionale: la Iași, Cluj și Craiova. Am sperat să le inaugurăm până la încheierea mandatului meu de comisar european… din păcate, după ce inițial s-a spus că ele vor fi finalizate în 2020, apoi în 2023, aud acum de anul 2027”, afirma, în urmă cu jumătate de an, Corina Crețu.
Situația nu s-a îndreptat nici după venirea liberalilor la putere. La ora actuală, doar proiectul pentru Spitalul Regional de la Iaşi a fost aprobat de Comisia Europeană în data de 17 martie. Celelalte două proiecte (n.r. – spitalele regionale din Cluj şi Craiova) urmau a fi transmise spre aprobare Comisiei Europene în cursul lunilor martie – aprilie.
Autostrada „Unirii”
O autostradă care să lege Moldova de Vestul țării a fost pe buzele tuturor politicienilor care au ajuns ala putere în ultima perioadă, indiferent că s-au numit pesediști, liberali sau mai știu eu cum. Toți au promis această șosea de mare viteză pentru Moldova, dar niciunul nu a ridicat un pai. A fost votată și o lege care prevedea că aceasta ar trebui să fie finalizată în 2022. Ea nici nu a început și Guvernul Dăncilă avansa ca termen anul 2026, iar Cabinetul Orban vorbește 2028 și chiar 2030.
În fapt, pentru această investiției trebuie reactualizate sau făcute studiile de fezabilitate și abia apoi pornit cu proiectarea și realizarea ei propriu-zisă. E cale lungă!
Cu o rată de absorbție de doar 38% a fondurilor europene, adică s-au atras doar 11,7 miliarde de euro, România este codașa Europei și la acest capitol. În cadrul POIM, capitolul prin care se putea finanța construcția Autostrăzii „Unirii”, pentru exercițiul financiar 2014-2020, România a avut alocate nouă miliarde de euro și a atras efectiv doar două, adică mai puțin de 25%. Introducerea Autostrăzii „Unirii” pe finanțare europeană ar fi rezolvat și această problemă, dar nu a vrut Dragnea și grupul pesediștilor de la Bacău.
Infrastructura rutieră a județului
Și la nivelul județului promisiunile privind infrastructura au fost numeroase și generoase, doar că și aici totul e încă la stadii de proiecte, licitații sau contracte nesemnate.
Să începem cu drumul Botoșani – Târgu Frumos. De ani de zile toți politicienii promit că se va face, dar doar cu promisiunile am rămas, acest sector de drum nereprezentând niciodată o prioritate pentru guvernanţi. Totul părea că intră pe un făgaş normal pe finalul anului 2017, când la presiunea societăţii civile politicienii PSD Botoşani au reuşit să-l determine pe premierul de atunci, Mihai Tudose, să aprobe indicatorii tehnico-economici pentru reabilitarea acestui sector de drum, astfel încât să se poată demara procedurile de licitaţie. Prima licitaţie a început în mai 2018 şi a sfârşit „tragic” pe 22 ianuarie 2019, când a fost anulată pe motiv că toate cele 12 oferte depuse erau neconforme. Imediat, CNAIR anunţa că va relua licitaţia cât mai repede, dar nu a făcut-o decât pe 6 martie, cu o zi înainte de vizita ministrului Transporturilor, Răzvan Cuc, la Botoşani. A făcut-o cu aceeaşi valoare, fără a actualiza indicatorii tehnico-economici, şi, deşi ministrul se lăuda că va reveni repede la Botoşani pentru a semna contractul, lucrurile nu au stat aşa selecția câștigătorului făcându-se abia pe 12 martie 2020. În cele peste două săptămâni care au trecut, încă nu s-a semnat contractul. Deci, povestea continuă!
Drumul Botoșani – Ștefănești este un real pericol pentru şoferi din cauza alunecărilor de teren. Și el o istorie interesantă. Şoseaua o ia la vale cu tot cu parapeţi şi semne de circulaţie, iar responsabilii cu drumurile naţionale încearcă de două decenii să o repare fără succes în special pe porţiunile de la intrare în Stăuceni, Stăuceni – Victoria şi Dealul Mare – Drislea. În anii 2000, IPTANA, o societate de proiectare bucureşteană, a venit cu soluţia de a construi un viaduct în zona afectată de alunecare, dar ideea nu a fost acceptată de cei de la Drumuri Naţionale pe motiv că este prea scumpă. Atunci s-a optat pentru nişte piloni şi drenuri de suprafaţă, total ineficient, care au făcut ca, înaintea recepţiei cu doar câteva zile, drumul să se prăbuşească.
Acum drumul a fost scos la licitație, a stabilit un câștigător, dar… nu s-a semnat contractul. De ce?
Din lipsă de fonduri. PNL acuza PSD că nu a bugetat în 2019 proiectul. PSD acuza PNL că nu l-a bugetat în 2020. Parlamentarii PNL susțin că au depus un amendament și că drumul are finanțare. Cert este că de cinci luni, de când s-a terminat licitația, contractul nu s-a semnat pentru că… nu sunt bani.
Povestea poate fi extrapolată și la drumul DN 24C, Manoleasa – Rădăuți-Prut. Mulți ani acesta a fost singurul drum național de pământ din țară. Presiunea mediatică a dus la realizarea unui asfalt ușor, care cedează imediat sub greutatea transporturilor agabaritice. S-a promis modernizarea lui, dar totul s-a oprit la aprobarea indicatorilor tehnico-economici în 2018. Valoarea totală a investiției pe cei 42 de kilometri, inclusiv TVA, a fost stabilită la 139 de milioane de lei, la prețurile din 2017 și la un curs leu/euro de 4,4888 lei! Acum, doar din curs s-a pierdut circa 10%, ca să nu mai vorbim de celelalte costuri: bitum, piatră spartă, forța de muncă, etc.
Drumul strategic
Păcăliți, și nu de 1 aprilie, se pot considera și locuitorii din sudul județului. Drumul strategic este încă o himeră și probabil că va mai rămâne așa mult și bine. Fosta conducere PNL a Consiliului Județean se laudă că a lăsat proiectul la cheie și că PSD nu a fost în stare să-l implementeze, doar că realitatea e puțin mai complexă. Ei au lăsat la CJ doar finanțarea aprobată și o linie desenată pe o hartă. Nici aceasta nu prea e strategică, ci a fost făcută să atingă comunele conduse de primari PNL, chiar și Sulița, locul de baștină a fostului președinte al CJ, și nicidecum ca o axă Sud-Nord. Trecând peste asta, timp de trei ani, actuala conducere a CJ nu a făcut decât să aștepte derularea procedurilor birocratice, să accepte cea mai scumpă soluție tehnică, bună pentru autostradă și nu pentru un drum județean, și, cel mai grav, să se încăpățâneze să scoată proiectul la licitație în bloc, fără avans și la o valoare mult subdimensionată. Toate acestea au dus la pierderea a încă unui an, iar proiectul să fie doar o altă promisiune politică nerealizată. Relotizarea, actualizarea prețurilor și avansul oferit la cea de a patra licitație nu pot șterge cu buretele mostra de incompetență.
Păcălelile lui Dragnea din aprilie 2019
Au fost și alte promisiuni în ultimul an. De exemplu, în discursul său din aprilie 2019, de la Botoşani, Liviu Dragnea a anunţat că Guvernul Dăncilă va lansa în cel mai scurt timp un nou program pentru Moldova, mai exact pentru Regiunea de Nord-Est, care a rămas mult în urma celorlalte regiuni de dezvoltare ale ţării. El a ţinut să anunţe că va curge lapte şi miere, fără a preciza care este sursa de finanţare şi care sunt criteriile de acordare a acestor „ajutoare”, cel mai probabil programul urmând a fi detaliat cât mai aproape de alegeri. „Plecând de la ideea că această regiune are un PIB pe locuitor de 27.000 de lei/an faţă de 44.000 de lei media naţională, am gândit, am elaborat un program specific de sprijin punctual pentru această regiune. Acordarea de 20.000 de lei în fiecare gospodărie pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuire în mediul rural şi dotarea gospodăriilor cu utilaje agricole. Cei care vor şi mai mulţi bani, pot merge până la 40.000 de lei şi le putem acorda garanţii pentru credite. Şi aici vorbim de izolarea termică şi energetică prin anvelopare, încălzire cu centrale termice, conectarea gospodăriilor la reţeaua de apă, canalizare şi gaze, amenajarea de grupuri sanitare în interiorul locuinţei, apă caldă menajeră prin sisteme solare”, declara Dragnea.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, iar unele dintre aceste subvenţii se găseau deja în diferite programe derulate de Administraţia Fondului pentru Mediu, precum: „Casa Verde”, „Alimentare cu apă şi canalizare”, „Sisteme fotovoltaice” sau „Sisteme fotovoltaice pentru gospodăriile izolate”.
Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, Liviu Dragnea a vorbit de adoptarea unei scheme de ajutor de stat pentru susţinerea dezvoltării zonelor celor mai defavorizate prin încurajarea investiţiilor şi a creării locurilor de muncă într-un context durabil, deşi satul românesc se confruntă cu o depopulare masivă şi cu o îmbătrânire teribilă. Și acestea au fost doar vorbe în vânt.
Nici liberalii nu sunt mai breji
Pe fondul păcălelilor adunate de la PSD, populația l-a votat la alegerile prezidențiale pe Klaus Iohannis, care a câștigat mandatul de cinci ani, nu înainte de a promite că va îndrepta multe dintre „prostiile” făcute de PSD. Liberalii au preluat și puterea executivă, dar promisiunile făcute în campaniile electorale și din opoziție se mai lasă încă așteptate sau au fost bifate sub presiunea societății civile, dar în așa fel încât acestea să nu devină efective, dar ţapi ispășitori să fie scoși alții.
Mai întâi, decizia privind alegerea primarilor în două tururi de scrutin și anticipatele au fost amânată până aceasta nu s-a mai putut pune în practică. Alegerea primarilor într-un singur tur convine atât PNL, cât și PSD, dezavantajând însă partidele mici și cele noi, gen USR și PLUS, motiv pentru care liberalii nu și-au dorit-o cu ardoare. Anticipatele depindeau de hotărârea lui Ludovic Orban de a renunța la postul de premier, dar a preferat să întindă coarda astfel încât să fie dat jos de PSD pentru a da vina pe social-democrați de o eventuală criză și nu și-a asumat decizia politică de a pune în acord dorința populației, promisiunile electorale și gesturile sale. Apoi a venit criza provocată de Covid-19, ieșirea perfectă din scenă pentru politicieni pe această temă.
Eliminarea pensiilor speciale a fost susținută cu tărie în campania electorală, dar odată ajunși la putere liberalii au avut și ei nevoie de presiunea publică pentru a face un pas în acest caz, doar că l-au făcut în așa fel încât să lase portița sesizării, Curții Constituționale, care să decidă că legea aprobată este neconstituțională. Acum, cartea eliminării pensiilor speciale este jucată politicianist de toate formațiunile politice, mai ales în contextul actual.
Tot la presiunea publică s-au îndreptat câte ceva din legile justiției, care au fost pângărite pentru a-l face scăpat pe Liviu Dragnea, dar tot fără folos. Modul în care a fost modificat recursul compensatoriu, de exemplu, a fost doar pentru imagine. România va plăti mult pentru că nu a rezolvat problema din penitenciare, iar prevederile noi legislații nu se aplică retroactiv, ci doar din momentul adoptării lui.
Lista păcălelilor pe care ni le trag an de an politicienii este lungă și, din păcate, niciuna dintre ele nu ne aduce zâmbetul pe buze.
