Nu doar în ultimii treizeci de ani România a trăit pe credit. Şi când spun asta nu am în vedere doar împrumuturile financiare – pe care la un moment dat a reuşit să le stingă complet – ci modul în care politicienii au ales să se comporte faţă de trăitorii acestor meleaguri. Românilor li s-a tot spus că vor trăi bine, vor trăi chiar mai bine chiar decât cei din vestul Europei, numai că pentru asta trebuie să mai aştepte. Viitor de aur, ţara noastră are… Doar că mai durează.
Comuniştii ne-au tot scos ochii cu viitorul luminos. După învălmăşeala pe care mulţi se încăpăţânează să o numească revoluţie am crezut că, într-adevăr, avem un viitor, numai că au trecut trei decenii şi viitorul la care am sperat e încă departe. Am tot fost îndemnaţi să mai avem răbdare, să strângem cureaua – vorba lui Ciorbea – că vor veni şi zilele aşteptate. N-a fost să fie. Mai aveţi de aşteptat, dragi români.
Zilele acestea se vorbeşte mai mult despre viitor decât despre prezent. Ce vom face după ce vom ieşi din criza coronavirusului. Cum o să se redreseze economia şi cum se vor recupera locurile de muncă. Nesimţiţii din politică îşi dau cu părerea şi emit tot felul de scenarii, deşi nimeni nu poate şti cum vor evolua lucrurile. Până nu demult spuneau că e penurie de lucrători, acum consideră că va creşte numărul celor care nu vor mai avea loc de muncă, deşi va fi nevoie de producţie în mai toate ramurile de activitate.
Viitorul economic e în ceaţă, dar politicienii se străduiesc să-l desluşească în condiţiile în care realitatea imediată ameninţă să ne strivească. Nu e cazul să ne gândim prea departe cât timp ne confruntăm cu pandemia de Covid, însă tocmai asta se întâmplă. Preşedintele şi premierul vorbesc mai mult despre măsurile ce trebuie luate după criza coronavirusului şi prea puţin despre ce fac pentru ca aceasta să fie depăşită cu bine de cât mai mulţi dintre români. Nu cred că sunt prea mulţi cei care se gândesc la locul de muncă în condiţiile în care ştiu foarte bine care e situaţia din sistemul sanitar, dar politicienii se comportă de parcă pandemia nu doar că a încetat, dar nici n-o să mai revină vreodată. Trebuie să ne gândim la viitor, la cum repornim economia după starea de urgenţă.
E firesc să existe şi asemenea preocupări, numai că prioritate absolută trebuie să aibă viitorul imediat, cel în care spectrul hâd al pandemiei nu mai poate fi pasat în grija generaţiilor ce vor veni. Molima se întâmplă acum şi în viitorul foarte apropiat. E mai important să ne gândim cum trecem peste coronavirus decât la cum repornim economia. Pentru că dacă viitorul foarte apropiat nu este gestionat corespunzător, nu prea mai are rost să ne gândim la viitorul îndepărtat. Pandemia va lăsa în urmă nu doar mii de morţi, ci şi multă suferinţă, iar ca să putem pretinde un viitor trebuie să facem faţă provocărilor prezentului.
Politicienii se gândesc la viitor, dar e vorba doar de viitorul lor. Cei de la PSD insistă cu amânarea alegerilor şi-şi freacă mâinile de bucurie că liberalii acţionează chiar mai rău decât i-ar coordona Veorica lor. Zbiară la autorităţi că e nevoie de măsuri urgente, în condiţiile în care o parte dintre acestea trebuiau luate pe timpul cât au fost la butoane. Cele opt spitale regionale nu există nici pe hârtie, iar stocurile de materiale medicale erau goale când s-au retras în confortul opoziţiei, ceea ce nu se poate spune şi despre conturile baronilor de partid.
Băsescu pretinde că ar gestiona mai bine criza dacă ar fi premier, deşi n-a binevoit să se autopropună când a avut ocazia. Firesc, se gândeşte la viitorul lui politic şi nu la trecutul în care a desfiinţat zeci de spitale. Faptul că unele spitale au fost închise nu era neapărat rău dacă fondurile ar fi fost direcţionate către unităţile medicale mai pricopsite, dar Băsescu, prin mâna ascultătorului Boc, a redus numărul de paturi în spitale, ceea ce e o crimă dacă privim prin prisma crizei actuale. „Nu ne atingem de banii de investiţii”, asta declara premierul minune la tăierea de salarii şi pensii în timp ce clientela de partid număra milioanele.
Ponta se străduieşte să adune capital electoral cu jurnalul lui de izolare. Cere de la liberali măsuri – dintre care unele de bun simţ – dar vrea să uităm că, pe atunci când era premier, nu s-a preocupat prea tare de problemele sistemului de sănătate publică.
Liberalii constată cu jale cum zestrea electorală adunată cât timp jucau în opoziţie se risipeşte ca nisipul în furtună. Nu le mai rămâne decât să adune cât mai mult înainte ca bărcuţa să li se scufunde, astfel că aplică politica de părăduire a ţărăniştilor. Suntem într-o criză cumplită, când toate eforturile ar trebui direcţionate pentru salvarea populaţiei. Prioritate au însă afacerile pe bani publici. Firme înfiinţate peste noapte sunt desemnate pentru achiziţionarea de stocuri medicale la preţuri uriaşe. Numirile politice sunt la ordinea zilei, iar capetele de lemn încurcă şi mai mult situaţia.
Un om de afaceri se destăinuia zilele trecute pe reţelele de socializare. Dispune de tehnica necesară pentru a produce mii de combinezoane de protecţie pe oră, dispune de personal şi materie primă. Numai că nu i-a cerut nimeni să producă, deşi şi-a tot oferit serviciile. Normal, dacă nu a dat, cum să primească? Mai bine importăm pentru că de acolo iese banul.
Prezentul ne striveşte, viitorul apropiat o să ne sufoce la propriu, însă politicienii se gândesc la viitorul ceva mai îndepărtat. La viitorul lor, pentru că de noi nu le-a păsat niciodată.
