Ocolul iniţial al târgului trebuie să fi fost destul de mare de vreme ce Petru Şchiopul, primul domn cert care face danii din acest ocol, va dărui mănăstirilor patru sate din componenţa sa. Primul dintre aceste sate este Măcicăteni, pe Jijia (azi Măşcăteni, com. Albeşti, jud. Botoşani). Despre originea toponimului, în lipsă de informaţii documentare, putem face doar presupuneri. El pare să derive din adjectivul măşcat, un regionalism specific zonei în discuţie, care e posibil să fi fost cognomenul, ulterior numele, întemeietorului aşezării, o persoană cu o statură impresionantă. La fel de bine s-ar putea ca termenul să derive din substantivul măciucă forma adjectivală măciucat, având aceeaşi conotaţie sau desemnând, poate, obligaţia militară a locuitorilor de acolo, de a servi ca măciucaşi în oastea ţării, în caz de nevoie.
La 1 august 1583, Petru Şchiopul voievod întărea schimbul făcut de călugării de la nou zidita mănăstire, Galata, cu Gavril şi fratele lui, Albotă şi Costin miedar şi fraţii lui, Tiron şi Toader şi alt Toader şi fratele lui, Costin şi Nicoară şi alt Toader, fiul Anuşcăi, călugării dându-le celor din urmă satul Măcicăteni, pe Jijia, fost drept domnesc şi ascultător de ocolul târgului Botoşanilor, primind în schimb jumătate din satul Hrişcani, de la ţinutul Sucevei. Probabil satul fusese dăruit de domn ctitoriei sale, Galata din Deal (vechea ctitorie Galata din Jos, a neamurilor Balica şi Movilă, se prăbuşise între timp), între octombrie 1582 şi 1 august 1583, când construcţia era gata.
Rămâne controversat documentul din <1583-1590> septembrie 2, dat din Iaşi şi semnat de Stroici, mare logofăt, prin care acelaşi Petru Şchiopul dăruia Galatei satul Măcicăteni, pe Jijia, „care a fost al nostru drept domnesc şi ascultător de ocolul Botoşanilor”. Cifra unităţilor veleatului – 7090 (1581) septembrie 2 – ne face să ne îndoim de veridicitatea acestui document, pentru că la acea dată domn al Ţării Moldovei era Iancu Sasul. Nici data de 2 septembrie 1582 nu ar fi cea reală, întrucât tot atunci Iancu Sasul a mai dat un act din Suceava, semnat tot de Stroici vel logofăt. În acest caz, fie că documentul este un fals, plăsmuit probabil de călugării Galatei, fie că domnul dăruia, din nou, acest sat, ctitoriei sale, după ce îl luase de la noii proprietari, în intervalul 1583 – 1590, lucru greu de crezut, cu atât mai mult cu cât în act ar fi trebuit să apară formula de întărire a daniei şi nu de danie propriu – zisă.
În favoarea ideii falsului pledează două documente ulterioare. În primul dintre ele, din 25 noiembrie 1588, în fapt un Catastif al averii mănăstirii Galata, satul Măcicăteni nu apare printre cele aflate în proprietatea mănăstirii, dar apare în schimb satul Hrişcani, întreg. În al doilea, de la Aron vodă Tiranul, din 20 martie 1592, domnul întărea schimbul de moşii între monahii mănăstirii Galata şi „Costin miedariu şi fraţii lui şi cu verii lor, Albotă şi cu fraţii lui şi Toader cu fratele lui”, primii luând de la aceştia din urmă „satul Măcicăteni, din ţinutul Hârlău, care era danie de la Petru voievod şi fusese drept domnesc ascultător de Hârlău, dându-le în schimb satul Hrişcani, din ţinutul Sucevei.
Prof. dr. Daniel Botezatu
