O botoşăneancă stabilită de mai bine de zece ani în Torino, care lucrează ca asistentă în cel mai mare complex spitalicesc din Italia, îi roagă pe botoşăneni să ia cât mai în serios ameninţarea coronavirusului. Asta după ce a trăit pe propria piele dezastrul cu care se confruntă Italia.
Stabilită în Torino, Dana Bejenaru lucrează ca asistentă pe o secţie de transplant de ficat a complexului spitalicesc „Citta della Salute e della Scienza” din Torino, care are aproximativ 5.000 de paturi, fiind cel mai mare din Italia.
Botoşăneanca susţine că începutul „filmului” de groază din Italia a fost în urmă cu aproape o lună, adică la sfârşitul lui februarie. De altfel, primul deces din România a fost la o lună după primul deces din Italia. „Atunci a fost cam cum e în România în acest moment, nu am fost foarte pregătiţi, nu credea nimeni că se va ajunge la o situaţie atât de înfiorătoare”, spune Dana, care a adăugat că măsurile luate iniţial în Italia au fost mult mai relaxate, decât cele din România.
Astfel, accesul vizitatorilor în spitalul în care lucrează a fost restricţionat abia în jurul datei de 20 februarie. Această măsură nu a condus, însă, decât spre o risipă inutilă de măşti, mănuşi, halate de unică folosinţă şi dezinfectant, care ulterior s-au dovedit atât de necesare personalului medical, care în tot acel timp se proteja doar cu mănuşi. La câteva zile după managerul unităţii sanitare a demisionat, iar lipsa unui factor de decizie bun s-a simţit de la început, cam la fel cum se întâmplă acum şi în multe dintre spitalele din Moldova şi nu numai.
„Până situaţia nu ţi se prezintă sub nas nu contează câtă şcoală ai”
Dana Bejenaru susţine că, în aceeaşi perioadă la nivel naţional s-a stabilit ca pacienţii cu tuse şi febră să nu meargă la Urgenţe, ci să sune la un număr verde, iar dacă era nevoie de internare, aceştia erau duşi direct la contagioase. Asta pentru a nu contamina serviciile de Urgenţe, ceea ce, s-a încercat din răsputeri şi în România.
Ziua de 29 februarie a fost una crucială pentru unitatea sanitară în care lucrează şi botoşăneanca. Asta pentru că, în ziua respectivă, un cuplu de bătrâni cu tuse şi febră s-au prezentat la Urgenţe, iar ulterior au fost internaţi pe o secţie medicală. Deşi situaţia clinică a celor doi se înrăutăţise, nimeni nu s-a gândit să le facă testul Sars-cov2, o poveste pe care deja o auzim în aproape toate spitalele în care cadrele medicale sunt diagnosticate.
„Până situaţia nu ţi se prezintă sub nas nu contează câtă şcoală ai, faci aceleaşi lucruri pe care eşti obişnuit să le faci. Pur şi simplu nu-ţi vine să crezi că ceea ce se întâmplă la sute de kilometri distanţă se poate întâmplă şi la tine pe secţie”, spune Dana Bejenaru. Astfel, medicii au decis să-i testeze pe cei doi bătrâni abia după şase zile, iar rezultatul a fost pozitiv, aceştia devenind primii pacienţi din Torino confirmaţi cu coronavirus.
După ancheta epidemiologică aproape 100 de medici, asistenţi şi personal auxiliar au intrat în carantină. Adică o bună parte din personalul de la Urgenţe, toată secţia medicală şi toată radiologia. În caz că situaţia sună cunoscut, chiar este.
„Inconştienţa nu ţine de gradul de cultură al omului”
Şocant a fost şi modul în care cei doi bătrâni s-au îmbolnăvit. Aceştia au fost infectaţi de propriul lor fiu, medic, care a fost să-i viziteze, ieşind din Lodi, care pe atunci era „zonă roşie”, adică complet izolată. „Asta ca să vezi ca inconştienţa nu ţine de gradul de cultură al omului, ci de incapacitatea de a evalua un risc real şi de respectare a regulilor”, a mai spus asistenta botoşăneancă.
Măsurile din spital au început ulterior să se înăsprească, însă abia de pe 5 martie, personalul medico – sanitar a început să poarte măşti pe faţă, iar vizitatorii au fost blocaţi, activitatea chirurgicală fiind redusă drastic.
„Nimeni nu fost pregătit pentru aşa ceva”
În primele zile de „contact” cu epidemia direcţiunea spitalului punea în fiecare zi pe reţeaua internă proceduri, protocoale şi decizii, dar nimeni nu avea timpul fizic de a le consulta, tocmai din cauza volumului mare de pacienţi. O nouă greşeală care avea să îi coste scump, în special pe cei din spitale. Dacă în 20-30 de ani de muncă nu a fost nevoie să folosească altceva decât mănuşi, un asistent uită ce a învăţat în şcoală şi aşa se pot face greşeli în momentul dezechipării costumelor de protecţie, când se petreceau multe contaminări.
Între timp numărul bolnavilor a crescut exponenţial. Pe secţia pe care lucrează botoşăneanca au fost înregistraţi patru pacienţi pozitivi, doi medici şi o asistentă. Abia după presiuni ale sindicatelor, care, în mod bizar, în România nu sunt deloc vizibile în aceste momente, joia trecută a fost supus tot personalul medical exudatului faringian.
„Joi seară am fost informaţi că s-au terminat reactivii, aşa că exudatele au fost congelate, deşi producătorul spune că nu trebuie congelate. Ieri au fost decongelate şi procesate, iar toate au ieşit negative. Conducerea spitalului nu-şi permite să ne lase acasă, cine mai lucrează?”, se întreabă retoric asistenta Dana Bejenaru.
În Italia sunt peste 5.000 de cadre medicale infectate. „Suntem nişte soldăţei, timp ce generalii, din birourile lor, sunt copleşiţi de situaţie, iau decizii discutabile, contradictorii. Adevărul e că nimeni nu fost pregătit pentru aşa ceva”, concluzionează Dana Bejenaru.
Îmbolnăviţi de epidemia dragostei de casă
Botoşăneanca face un apel la botoşăneni să respecte regulile care le sunt impuse. „Italienii plătesc preţul indisciplinei. O femeie pozitivă şi simptomatică, cu febră, a traversat Italia de la Nord la Sud, schimbând două avioane şi un taxi, că să ajungă la rude. Pe 8 martie, când toată Italia a devenit zonă roşie, s-a înregistrat o fugă în masă din Nord către Sud. Cam cum au făcut românii din diaspora. Epidemia s-a extins în acest mod. Epidemia dragostei de casă”, concluzionează, plastic, botoşăneancă.
Aceasta spune că este greu să stai departe de cei dragi, dar oamenii ar trebui să înţeleagă tocmai faptul că în momentul de faţă cea mai importantă formă de iubire este să stăm departe de cei fragili, de bătrâni, de bolnavi, de copii.
Meditaţie împotriva stresului
Botoşăneanca are şi un mod propriu de a lupta cu această pandemie, astfel că imediat ce iese din spital, nu se uită la tv. Ascultă muzică, meditează sau citeşte, pentru că moralul trebuie menţinut ridicat în această perioadă. „Hormonii stresului cronic suprimă imunitatea şi fac, practic, jocul virusului”, spune ea. O minte limpede şi un suflet liniştit sunt cea mai bună protecţie în acest moment.
Aceasta mai are un sfat, atât pentru botoşăneni, dar mai ales pentru autorităţi, de a proteja personalul medical. Aceştia trebuie să „lupte” pentru încă foarte mult timp de acum încolo şi trebuie să fie protejaţi.
„Rezultatele măsurilor se vor vedea peste două săptămâni”
Datele de ieri dimineaţă arătau 5.767 cazuri de coronavirus în regiunea Piemonte de la începutul epidemiei (2.660 la Torino), a patra regiune din Italia ca număr de bolnavi, 403 decese în Piemonte (29 în ultimele 24 ore), 105 la Torino (1 în ultimele 24 ore). În Italia presa este informată de către autorităţi o dată sau de două ori pe zi, cu date specifice, pe regiuni, pe zone, pe oraşe, pentru ca lumea să conştientizeze cât mai mult nevoia de a sta în casă.
Cifrele au început să scadă uşor, dar pentru că perioada de incubaţie e lungă italienii „culeg” acum ce s-a „semănat” în jur de 10-11 martie, când încă restricţiile erau mai lejere şi lumea nici nu le prea respecta.
„Rezultatele măsurilor se vor vedea peste două săptămâni. Timpul se percepe de vreo lună încoace foarte distorsionat. Avea dreptate Einstein cu relativitatea”, concluzionează botoşăneanca Dana Bejenaru.
Dana Bejenaru a fost jurnalist în Botoşani înainte de a pleca în Italia, începându-şi cariera în presă la „Monitorul de Botoşani”, unde s-a remarcat în special prin articolele sale din sistemul
sanitar şi din viaţa socială a urbei. Pasiunea pentru lumea medicală şi-a urmat-o şi în Peninsulă, lucrând acum ca asistentă medicală în cel mai mare spital din Torino.
