Parșivul virus Covid-19 l-a răpus pe scriitorul şi disidentul român Paul Goma. În vârstă de 84 de ani, Paul Goma și-a trăit ultimele zile din viață într-un spital parizian. „În urma unui mesaj primit din Franţa, cu regret si mare durere anunţ plecarea dintre noi a marelui scriitor şi disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaş”, a transmis într-un comunicat Mariana Sipoş, biografa lui Paul Goma, citează G4media.ro.
Conform indicaţiilor lui Filip Goma, fiul scriitorului, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, judeţul Orhei, din Basarabia, unde părinţii săi erau învăţători. A urmat cursurile Facultăţii de Litere de la Universitatea Bucureşti.
Acesta a fost arestat pe 22 noiembrie 1956, la Universitate. A fost dus la Ministerul de Interne şi anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestaţie ostilă de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. A fost reţinut la Malmaison şi Jilava, procesul fiind amânat de nenumărate ori. Abia în iunie 1957 i-a fost adusă la cunoştinţă sentinţa: doi ani închisoare corecţională pentru delictul de agitaţie publică. În martie 1958, a fost trimis disciplinar la penitenciarul Gherla. În noiembrie, eliberat din închisoare, dar trimis (cu escortă) – „pentru 36 luni” – cu domiciliu obligatoriu în satul-nou Lăteşti, raionul Feteşti. În noiembrie 1961, i-a fost prelungită restricţia domiciliară cu 24 luni. Paul Goma a protestat, în scris, faţă de „prelungire” şi a fost eliberat înainte de termen, în ianuarie 1963.
În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui N. Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate dar eliberat la intrevențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International.
Pe 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unei tentative de asasinat – unui atac cu colet-capcană – pusă la cale de regimul de la București.
În 2011, Paul Goma a reprimit cetățenia română, după ce în 1980 a refuzat cetățenia franceză. În 2013, a primit cetățenia Republicii Moldova.
