În „Sama Vistieriei Moldovei”, pe 1763, se preciza că goştina de la ocolul Botoşanilor, în valoare de 1980 lei, fusese luată de „Măria sa Doamna” lui Grigore Callimachi voievod. „Sămile Vistieriei Moldovei”, din lunile iulie şi august 1764, arată că venitul desetinei era de 37.870 galbeni, dar se preciza că „la aceştia nu se cuprind cei 1010 ughi (galbeni, n. ns.), ce-i dau Botoşanii, fiind venitul Doamnei”. Comparând venitul desetinei de la Botoşani cu totalul veniturilor pe care celelalte ţinuturi ale Moldovei le dădeau cămării domneşti, observăm că partea cuvenită Doamnei reprezenta circa o treime din totalul sumelor colectate de la ţinutul Hârlăului şi Dorohoiului la un loc şi tot cam o treime din totalul veniturilor pe care le dădeau ţinuturile Sucevei (3500 de ughi) şi Iaşilor (3630 de ughi).
O „Listă cu socoteli ale Vistieriei”, din 1784, evidenţiază separat sumele pe care le lua „Măria Sa Doamna”. Cele mai consistente erau cele care proveneau de la „agiutorinţa de iarnă” (16266 lei şi 60 de bani) şi cea de vară (8580 lei). În rest, pentru lunile de la aprilie la noiembrie, Doamna primea, în medie, 1950 de lei lunar. Veniturile sale, care ajungeau la un total de 67.375 de lei şi 40 de bani, sumă în care se includeau şi răsurile (dări suplimentare din care se plătea leafa slujbașilor publici, n. ns.), erau completate de cei 66 de lei pe care îi dădeau „neguţitorii, la Sveti Gheorghie şi Sveti Dimitrie”, alţi 1218 lei şi 90 de bani reprezentând „ruptile pe un an” precum şi 11193 lei şi 60 de bani, care însumau cele „patru dăjdii a ţiganilor”. Chiar dacă documentul nu precizează sursa acestor venituri, este fără îndoială că banii veneau de la între timp înfiinţatul ţinut al Botoşanilor. Este remarcabilă mărimea veniturilor ce îi reveneau de la Botoşani Doamnei. Ele reprezentau circa 1/20 din totalul veniturilor ţării (1.270.725 lei şi 97 de bani), sau aproximativ 1/10 din rusumaturi (ansamblul dărilor ce reveneau domnului, n. ns.), care însumau 715.495 lei.
În plus faţă de aceste venituri de la Botoşani ale Doamnei, pe care le-am evidenţiat până acum, apare darea pe care o dădeau negustorii botoşăneni de două ori pe an, la Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, dar cei 66 de lei strânşi de la aceştia erau o sumă infimă raportată la total; de asemenea, ruptele (dările) care adunau cele patru sferturi trimestriale şi dajdia ţiganilor, plătită tot pe sistemul „ciferturilor”, întregeau totalul de venituri ale Doamnei.
Noi informaţii referitoare la sumele de bani pe care Botoşanii i le aduceau Doamnei sunt oferite de „Sama Vistieriei Ţării Moldovei din 1777”. Astfel, referitor la „dajdea al doilea a mazililor şi ruptaşilor ce s-au scos pe o lună şi giumătate, adecă de la 15 zile ale lunii lui av<gu>st şi păr-la sfârşitul lui septemvrie 1776”, cei 1681 lei şi 59 de bani încasaţi reprezentau „Soma dăjdii mazililor (foști boieri, sărăciți între timp, n. ns.), cu neguţitorii pământeni din târgu Iaşii şi din Focşani, afară de mazilii i neguţitorii de Botoşani ce nu s-au încărcat, fiind a Cămării, după tablă cu pecete gospod”. Alţi 1396 de lei şi 18 bani colectaţi erau „Soma dăjdii ruptaşilor, afară de Botoşani, după tablă cu pecete g<os>pod”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
