Destule voci în lume spun că virusul pornit din Wuhan-China, denumit oficial COVID-19, va genera dacă nu o criză economică atunci cel puțin o reașezare a relațiilor mondiale. De-a lungul istoriei au existat exemple de pandemii care au afectat întreaga lume sau părți importante ale lumii, cele mai civilizate ale ei, cele mai aglomerate. Acele pandemii au introdus în mentalul colectiv un sentiment de frică față de epidemii. Cum spun românii, „cine s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt”, o vorbă mai utilă acum ca oricând, fiindcă o pandemie rărește nu numai forța de muncă, ci afectează grav și relațiile de schimb. Dar poate fi asemănată situația de acum cu marile pandemii care au făcut ravagii în secolele trecute? Categoric, nu.
Atât ciuma neagră cât și gripa spaniolă au fost pandemii semnificative, cu o rată de mortalitate mult mai mare decât COVID-19. De altfel, dacă datele publicate sunt corecte, sub aspectul ratei mortalității acest virus este, comparativ, doar la fel de periculos ca pandemiile de gripă obișnuită. Deocamdată a produs mai puține victime decât foametea în anumite regiuni ale globului sau decât rujeola. Răspândirea sa nici nu a fost clasificată ca pandemie, ci doar ca epidemie. Există însă o probabilitate ridicată ca să devină o pandemie în timp scurt, fiindcă testele au dovedit că și persoanele vindecate deja rămân purtători potențiali ai bolii.
Acest virus are transmitere aeriană, iar asta înseamnă că este dependent de o anumită temperatură și umiditate în atmosferă. Pe parcursul transmiterii, virusul este expus la radiații ultraviolete. Întrucât în emisfera nordică se apropie primăvara, nivelul de ultraviolete este în creștere. În mod natural, rata de transmitere se diminuează pe măsură ce ne apropiem de sezonul cald. În plus, măsurile de prevenție fără precedent reduc semnificativ rata de transmitere a virusului. Dacă în România contagiunea este ținută sub control până în mai, nu va mai exista o epidemie. Așadar, ne putem aștepta la un șoc de foarte scurtă durată. Mortalitatea în populația activă și productivă este redusă și este corelată cu factori de risc preexistenți, adică subiecții să sufere de boli cronice. Din acest punct de vedere, epidemia nu va afecta prea mult economia locală.
Pe de altă parte, în lumea financiară zvonurile sunt o parte a existenței de zi cu zi a speculațiilor bursiere, fiind uneori mai importante decât realitatea. Este documentat și cercetat fenomenul de comportament de turmă pe astfel de piețe, ca declanșator de crize financiare. Nu altfel stau lucrurile în sfera schimburilor de mărfuri. Justificat sau nu, ne aflăm deja în situația în care zeci de mii de firme sunt închise temporar, iar circuitele economice tradiționale se află într-un minim istoric. Era să scriu isteric și mi-am dat seama că nu ar fi fost o greșeală prea mare.
Fiindcă ne confruntăm cu un pericol mult mai mare decât epidemia în sine: ceea ce directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății a numit o „infodemie”. Aceasta este denumirea generică pentru o sumă de noțiuni consacrate, de la tradiționalul zvon la modernul fake-news, privite dintr-un context mai larg al dezinformării și al efectelor ei în societate. De la ştiri la caricaturi, meme-uri și filme devenite virale, există un spectru larg de frânturi de informații care se transmit prin rețelele online. Toate acestea sfârșesc prin a avea un unic și catastrofal efect: inducerea panicii și apariția panaceelor, a pseudo medicației. Utilizarea termenului „infodemie” în problema acestei epidemii indică un pericol real de declanșare a unor efecte economice semnificative bazate pe reacția emoțională, implicit irațională, a piețelor lumii.
Arhanghelii izolaționalismului, mișcările extremiste, vor prinde aripi, conspiraționiștii și cei care răspândesc zvonuri vor avea din nou succes, mai ales la populația necultivată, temătoare de necunoscut. Este foarte probabil și ca anumite curente religioase să folosească epidemia pentru a stimula frica adepților și a le mări dependența, mai ales cu exagerări apocaliptice. Mă aștept ca în curând internetul să fie plin de oferte de produse magice, naturiste, homeopatice și bio, care să exploateze ignoranța, credulitatea și ideile preconcepute ale consumatorilor. Nu-i exclus să apară chiar și o industrie semnificativă în acest sens. Oamenii au nevoie de paleative pentru frică.
Întrucât din motive de eficiență industria funcționează cu stocuri minime, blocarea unui component dintr-un produs complex poate bloca întreaga producție, generând pierderi semnificative. Pentru firmele care operează la marje de profit minime și cu un grad de îndatorare ridicat, o astfel de situație devine fatală. Iar, cum România este cvasi-dependentă de finanțările externe și de relațiile comerciale cu puterile mondiale, cred că trebuie mai degrabă să ne temem de o severă criză economică decât de rata mortalității indusă de noul virus.
