Marius Croitoru a reuşit o performanţă istorică ducând FC Botoşani pentru prima dată în play-off, dar susţine că încă poate furniza surprize.
Reporter: – La startul acestui sezon, la prima dumneavoastră experienţă ca antrenor, v-aţi gândit că veţi reuşi această performanţă incredibilă, calificarea în play-off?
Marius Croitoru: – Sincer, nu! Am avut însă persoane lângă mine care au crezut în acest lucru. Odată cu rezultatele pozitive şi jocul bun am început să cred şi eu că totul e posibil.
– Care sunt acele persoane care au crezut în play-off?
– Familia. Soţia mea a crezut mult în play-off. Anul trecut, după ce am pierdut cum am pierdut play-off-ul în ultima etapă la Viitorul, mi-a spus: „Marius, nu fi supărat, poate nu a fost să fie, nu a fost momentul. Poate momentul va fi cu tine antrenor!”. Iată că nu s-a înşelat.
– Dumneavoastră ştiaţi de anul trecut, de la meciul cu Viitorul, din ultima etapă, că veţi fi succesorul lui Liviu Ciubotariu?
– Nu am avut ocazia până acum să vă spun exact ce s-a întâmplat. Pe mine, domnul Valeriu Iftime, când m-a adus aici de la Timişoara, mi-a spus să fac Şcoala de Antrenori, pentru că, atunci când va veni timpul, eu voi fi antrenorul FC Botoşani. Am venit prima dată ca secundul lui Costel Enache, după care s-a întâmplat aici ce s-a întâmplat cu domnul Cornel Şfaiţer şi Toni Heleşteanu, iar echipa neavând director sportiv mi s-a propus mie această funcţie, pe care am preluat-o. Pe urmă, în ultima perioadă cu Liviu Ciubotariu antrenor principal, el primise deja ofertă din Liban şi ştiam că va pleca şi că voi fi noul antrenor al echipei. Deci eu cu o lună de zile înaintea finalului campionatului trecut ştiam că voi fi principalul FC Botoşani. Toată lumea a rămas blocată când domnul Valeriu Iftime a făcut anunţul. Pe undeva era logic să fiu privit cu reticenţă, deoarece nu aveam un istoric ca antrenor. Fotbalul pe care îl ştiu, însă, probabil a fost suficient pentru ca domnul Iftime să meargă pe mâna mea.
– Care a fost momentul în care aţi început să credeţi cu adevărat în realizarea acestui obiectiv?
– La ultima întrerupere a campionatului din finalul anului trecut, provocată de meciurile naţionalei, undeva prin noiembrie. Era înaintea meciului cu Mediaş şi mai aveam şase meciuri până la finalul campionatului. Le-am spus jucătorilor că din aceste şase meciuri dacă obţinem nouă puncte putem spera la play-off. Ulterior, am văzut că avem puterea să nu pierdem cu Mediaş, să batem Dinamo şi am spus că mai avem patru şi că acesta este momentul nostru şi nu avem cum să-l lăsăm să scape. Nici eu şi nici jucătorii. Drept dovadă, s-a adeverit iar ca să terminăm pe un loc istoric, locul 3, având în vedere că FCSB s-a încurcat cu Chindia, trebuie să batem Poli Iaşi.
– Nu ar trebui să ne ferim de cuvinte şi cred că, indiferent de locul pe care FC Botoşani îl va ocupa la finalul sezonului, aş putea spune că e o minune ce s-a realizat.
– Mulţumesc!
– Spun asta având în vedere în primul rând că, în vară, lotul a fost remaniat total, iar în timpul campionatului s-a vândut pe bandă rulantă. Unde aţi găsit resursele să faceţi această performanţă?
– Nebunia asta, tinereţea! Prima dată antrenor, entuziasmul. De multe ori se spune că deciziile mari se iau în câteva secunde. Dacă stai şi te gândeşti, începi să analizezi, nu mai eşti aşa de euforic. Începi să pui răul înainte şi începi să fii mai calculat. Eu nu am făcut-o. Indiferent de cine a plecat, am spus mereu că aduc alt jucător şi drept dovadă am şi reuşit.
– Dar nu v-aţi opus niciodată să plece cineva?
– Ba da. Singurul la care m-am opus să plece a fost Jonathan Rodriguez.
– De ce?
– Pentru că stilul nostru de joc este făcut în mare parte pe el. Pentru mine Rodriguez e cel mai important jucător pe faza de construcţie şi nu am fost de acord să plece, chiar dacă unii forţau plecarea lui.
– Care este modelul dumneavoastră de antrenor?
– Gică Hagi!
– Cât de mult aţi „furat” de la Hagi?
– În primul rând îmi place jocul cu posesie, jocul agresiv în jumătatea adversă. Sunt lucruri pe care la începutul carierei Hagi le făcea la Viitorul. Eu l-am prins antrenor prin 2007 la Steaua. Ceea ce el implementase la Viitorul în 2014, 2015, încerca să facă cu noi la Steaua în 2007! Era puţin straniu şi pentru noi. Iată însă că s-a adeverit că toate ideile lui sunt bune.
– Am remarcat că în acest sistem al dumneavoastră, rolul portarului este foarte important. De multe ori portarul devine acel „libero” folosit pe vremuri.
– Aşa este. Eu am fost foarte mulţumit şi de Eduard Pap şi de Hidajet Hankic. În ceea ce joc eu contează foarte mult jocul cu piciorul al portarului, pentru că de multe ori el devine libero şi pe fază ofensivă, când noi avem mingea, şi pe fază defensivă, când ne apărăm, iar el trebuie să ştie să interpreteze foarte bine spaţiile din spatele apărătorilor în care el trebui să joace acel rol de libero.
– Aţi câştigat multe meciuri astfel!
– Am câştigat, pentru că practic am un jucător în plus. Portarul nu este numai portar, este şi jucător de câmp, iar jucătorii mei au înţeles acest lucru.
– Ce va fi în play-off?
– O presiune în plus, pentru că nu am realizat încă nimic. Eu nu vreau să mă mulţumesc doar cu această calificare în play-off. Le-am şi transmis băieţilor că nu au realizat încă nimic şi că lucrurile cu adevărat măreţe se fac de la locurile 3, 4 în sus. Puteam fi mult mai sus chiar în acest moment, dar nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu. Avem nouă egaluri, iar eu cred că cel puţin trei dintre aceste meciuri trebuiau câştigate. Cu şase puncte eram pe locul doi în România, la un punct de CFR.
– De acord, dar uitaţi că aţi şi câştigat în minutul 90 puncte importante cu Dinamo sau Chindia, recent!
– De aceea am şi spus că nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu!
– Fără să luăm din meritele celorlalţi băieţi, trebuie să-l evidenţiez pe Marko Dugandzic, care prin cele trei goluri de nouă puncte a fost decisiv pentru play-off. În prima discuţie pe care am avut-o cu el când a semnat cu FC Botoşani, mi-a spus că nu ştie nimic de Liga 1, dar că a venit aici pentru că a fost dorit insistent de antrenor, de dumneavoastră. Cum l-aţi găsit?
– Acelaşi impresar care mi l-a dat pe Ashkovski mi l-a recomandat pe Marko Dugandzic, care era la o echipă bună, de top din Croaţia, Osijek…
– Echipă unde nu jucase însă în ultimele cinci luni, motiv pentru care aş putea spune că a fost un risc pe care vi l-aţi asumat.
– Cum am făcut cu toţi. Cu Offosu, Onghenda, Ashkovski, Ţigănaşu, Haruţ, care nu jucaseră de mult. Sunt riscuri şi ce-i drept, trebuie să fii şi puţin nebun să faci astfel de transferuri cu jucători care au avut „cifre”. Am luat jucători în care am crezut, jucători pe care i-am urmărit mult pe DVD, dar stăteam şi îi urmăream ore în şir până să iau o decizie. Aşa a fost şi cu Offosu, cu Ashkovski, cu Marko Dugandzic.
– Unul dintre secretele reuşitei dumneavoastră în antrenorat este şi faptul că chiar aveţi „ochi” la jucători.
– Aşa se spune. Serios vorbesc. Şi ca director sportiv, când propuneam un jucător, mă puneam în pielea antrenorului. L-aş aduce, nu l-aş aduce. Ce calităţi are? Mă poate ajuta? Aşa văd eu lucrurile.
– În play-off fiecare meci va fi ca o finală, miza fiind imensă. În condiţiile în care săptămâna trecută a plecat şi George Miron, nu credeţi că lotul e prea subţire pentru războiul din play-off?
– Asta este. Căutăm un fundaş central, mai căutăm un număr 10 pe care încă nu l-am găsit după plecarea lui Onghenda.
– Deci nu sunteţi speriat?
– Nu, de ce să fiu? Am jucători buni, care pot evolua pe mai multe posturi, aşa că nu am nici cea mai mică teamă. Într-adevăr miza, jocul ca o finală, este pentru alţii. Pentru noi miza este să ne bucurăm de fotbal şi să conştientizăm că putem mult mai mult decât am realizat până acum.
– Văzând FC Botoşani în play-off, ascultându-l şi pe Rodriguez, care a spus, la conferinţa de presă premergătoare jocului cu Iaşi, că a cerut conducerii să pregătească primă pentru câştigarea campionatului, îmi vin în minte acum două nume: Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi. Ar putea FC Botoşani să producă o nouă minune în Liga 1?
– Sunt total de acord, pentru că orice se poate întâmpla în play-off având în vedere că punctele se înjumătăţesc, iar jocul rezultatelor ne pot aduce la două puncte de lider. Nu ştiu despre ce primă au vorbit să-şi treacă, dar ar fi bine să şi-o treacă, pentru că nu se ştie niciodată!
