Florentin Florescu, unul dintre apostolii jurnalismului democratic botoşănean, a fost condus astăzi pe ultimul drum. Cel care a ales să plece din această lume chiar în ziua în care a împlinit 57 de ani s-a transferat în redacţia din ceruri din care fac parte şi alţi ziarişti cu har plecaţi prea devreme din această lume.
La slujba de înmormântare oficiată de preotul paroh Andrei Constantin Anuşca au participat localnici, oficiali din Vorona, dar şi scriitori şi jurnalişti botoşăneni care au dorit să-i aducă un ultim omagiu lui Florentin Florescu.
Preotul Andrei Constantin Anuşca a arătat că Florentin Florescu este unul dintre ziariştii reprezentativi ai presei botoşănene, un jurnalist cu vocaţie, care a scris cu dăruire, entuziasm, pasiune şi profesionalism. Preotul a punctat câteva repere din activitatea lui Florentin Florescu, arătând că prima legitimaţie de presă a avut-o la 13 ani, ca redactor la revista „Cutezătorii”. „A înfiinţat primul ziar democratic din Botoşani, numit Atitudinea, căruia i-a fost director, împreună cu Viorel Ilişoi şi Constantin Iftime, ceea ce face din dumnealor apostoli ai jurnalismului democratic botoşănean. A fost şi prozator, ziarist, reporter la Curierul, Jurnalul de dimineaţă, reporter special la Monitorul de Botoşani, colaborator la Curentul, Jurnalul literar, Jurnalul Naţional, Libertatea, Somax TV şi TVR1”, a spus, printre altele, preotul paroh. Acesta a amintit şi de cele două cărţi scrise de Florentin Florescu, „Căruţa cu moldoveni”, care cuprindea reportajele publicate anterior în Monitorul de Botoşani şi „Săraci lipiţi paharului”.
Potrivit jurnalistului Traian Apetrei, directorul Teatrului „Mihai Eminescu”, Florentin Florescu ar trebui aşezat pe un loc distinct, el fiind un ziarist dintr-un aluat cu totul special, care scria splendid, fermecător despre subiectele care erau la inima sa. Cu mâhnire în suflet, Traian Apetrei a exprimat şi regretul încercat de mulţi dintre cei prezenţi şi anume acela de a nu fi făcut suficient pentru Florentin Florescu. „Voiam să aduc în atenţie un alt aspect – în ce fel comunităţile îşi preţuiesc oamenii de valoare pentru că Florentin Florescu este o personalitate realmente a Voronei, a judeţului, a ţării, a presei româneşti. Atunci când sunt în activitate, facem suficient pentru astfel de personalităţi pentru că ele să trăiască într-un anume echilibru? Energia lor principală se duce în creaţia lor. Ei nu ştiu să-şi gestioneze viaţa privată, viaţa personală, dar pentru ceea ce fac ei pentru spirit, trebuie ajutaţi. Ei sunt blazoanele, ei sunt diamantele, ei sunt floarea de la butoniera unei comunităţi. În istoria artelor vom vedea că toţi marii artişti au beneficat de sprijin şi iată a venit în atenţie şi ideea acestui mecenat a familiei Şfaiţer, Catană, a bisericii de aici, dar oare aceşti oameni până să ajungă aici, nu ar mai fi putut da spiritului şi alte creaţii dacă ar fi fost sprijiniţi într-un anume fel şi nu ar fi trăit într-un provizorat care nu a fost folositor nimănui?”, a întrebat Traian Apetrei. Oficialul a adăugat că Florentin Florescu se va mântui, cu siguranţă, prin ceea ce a scris. „Dumnezeu să-l odihnească! Familiei putere să depăşească momentul, comunităţii, breslei ziariştilor şi a scriitorilor să se mândrească cu Florentin Florescu, dincolo de mărunţişurile vieţii pe care le ştim acum şi care l-au adus la această ironie să moară de ziua în care s-a născut. Până şi acest lucru are un anume fel din ironia cu care a scris. Să preţuim aceste blazoane ale vieţii spirituale”, a mai spus Traian Apetrei.
Graţie implicării unor oameni cu suflet mare, familiile Şfaiţer, Catană şi Furdui, Florentin Florescu a avut parte de o înmormântare creştinească.
Florentin Florescu îşi va dormi somnul de veci în cimitirul din satul Poiana. La mormântul din vârful dealului va veni să aprindă o lumânare măicuţa lui care astăzi şi-a frânt mâinile şi l-a plâns cu lacrimi amare. Colegii de breaslă care l-au condus pe Florentin Florescu până la cimitir au promis că vor mai veni să-i aprindă o lumânare şi să-i pună o floare la mormânt. Dumnezeu să îl odihnească în pace!