Valentin Popa, directorul Direcţiei Judeţene de Statistică, susţine că procesul electoral este extrem de sigur în România, însă problema este că nu întotdeauna se apelează la datele statistice.
Reporter: – Anul 2020 se anunţă unul dificil pentru statisticieni.
Valentin Popa: – 2020 şi 2021. Vom avea alegerile locale şi cele parlamentare. Anul acesta vom avea Recensământul General Agricol cu cel de probă, care va fi puţin mai înainte, şi pregătirea pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor de anul viitor. Aceste activităţi sunt cele de anvergură, de mari dimensiuni, iar pe lângă acestea vom avea şi lucrările lunare, bilunare, anuale care sunt aprobate prin Programul Statistic Anual de către Guvernul României. Pe lângă acestea, mai avem şi acele granturi, proiecte europene, care ne vin direct de la Uniunea Europeană cu anumite solicitări, cu anumite cerinţe de date despre populaţie, nivelul de trai, etc., a căror prelucrare şi diseminare a rezultatelor sunt făcute prin Eurostat.
– De ce este importantă statistica? De ce ne trebuie aceste date?
– Rolul statisticii este de a contura imaginea atât la nivelul ţării, cât şi a judeţului aproape din toate punctele de vedere: social, economic, cultural. Prin intermediul cercetărilor care se desfăşoară periodic ne dăm seama de nivelul de trai, se pot contura politicile publice pe care guvernele trebuie să le pună în practică. De asemenea, statistica ne dă o imagine a tuturor datelor trecute şi prezente. Pentru viitor este Comisia de Prognoză, care, tot pe baza statisticilor noastre, întocmeşte prognozele.
– Datele referitoare la populaţie au născut vii controverse în ultimii ani, în sensul că autorităţile locale se raportau la datele statistice care le conveneau în anumite situaţii.
– La recensământul din 2011 am avut ca indicator „populaţia stabilă”. Mai apoi, acest indicator s-a defalcat în alţi doi indicatori şi anume: „populaţia rezidentă” şi „populaţia după domiciliu”. Spre exemplu, la noi, în Botoşani, „populaţia după domiciliu”, la 1 iulie 2019, era de 454.919, iar „populaţia rezidentă” era de 379.622. Observăm o diferenţă de 75.297 de persoane. „Populaţia după domiciliu” reprezintă toţi cei care au Cărţi de Identitate în judeţul Botoşani, iar „populaţia rezidentă” este cea care trăieşte efectiv în localităţile judeţului. Diferenţa, în mare parte, reprezintă cei care au plecat, care au părăsit temporar sau definitiv judeţul.
– Autorităţile se raportează, în general la „populaţia după domiciliu”.
– Corect.
– În condiţiile acestea, nu avem o imagine falsă a tuturor indicatorilor care se raportează la populaţie? Nu avem, cumva, o imagine cosmetizată, iar indicatorii ar fi, de fapt, mult mai răi?
– Nu, pentru că sunt persoane care pleacă o perioadă de două-trei luni la muncă, la studii, la fel şi fel de activităţi şi care se întorc. Ce ar trebui să facem, pe aceştia să-i scădem de tot? Nu, nu ar fi corect. „Populaţia după domiciliu” este indicatorul corect pentru a fi luat în considerare, din punctul nostru de vedere. Toată legislaţia ia în calcul „populaţia după domiciliu”.
– Sistemul pe care-l folosiţi, indicatorii, sunt corelaţi cu Eurostat-ul? Aceeaşi indicatori se folosesc şi în UE?
– Absolut! Mai mult decât atât, noi când trimitem datele la INS (Institutul Naţional de Statistică) şi la Eurostat şi lor li se pare ceva în neregulă sau sunt diferenţe foarte mari, ne trimit mail-uri în care ni se solicită explicaţii. Le primim direct de la Eurostat. Şi colegii noştri de la Bucureşti primesc. E şi normal să fie aşa! Ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat acum câţiva ani în Grecia, când raportau alte cifre. I-au depistat şi, de atunci, cu foarte, foarte mare stricteţe privesc raportările noastre. Şi termenele, în special, sunt foarte strânse.
– Au existat suspiciuni şi asupra recensământului trecut, în sensul că, potrivit datelor preliminare, de exemplu, municipiul Botoşani avea sub 100 de mii de locuitori, iar când au venit datele finale a sărit peste 100 de mii. Şi s-a pus problema dacă nu e o presiune a politicului…
– Din 2013 şi până acum, nu am avut nici o ingerinţă a politicului în activitatea de la Statistică. Sincer vă spun! Nu am avut absolut nici o presiune, nici o implicare. Mai mult, atât Recensământul General Agricol, cât şi Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor vor fi realizate prin nişte proiecte europene cu ajutorul financiar al Băncii Mondiale, care ne pune la dispoziţie un soft şi vor fi făcute pe tabletă. Nu vor mai fi făcute pe format de hârtie, tocmai pentru a evita astfel de suspiciuni. Acum, tableta are GPS, recenzorul se duce în locaţia care este înregistrată şi se ştie, de exemplu, că în blocul „C”, la prima scară, la etajul I, apartamentul doi sunt înregistrate patru persoane. Acel formular care era pe hârtie, acum va fi electronic. Noi ne gândim că o să fie o economie la buget în ceea ce priveşte atât anchetatorii, cât şi hârtia folosită, dar şi de timp, pentru că aplicaţia este făcută de aşa natură, dacă la o întrebare răspunsul este negativ sare automat peste următoarele întrebări, care trebuiau detaliate în cazul în care răspunsul era afirmativ. Atunci se reduce şi timpul de lucru.
– Cine vor fi operatorii la recensământ? De obicei, erorile la astfel de cercetări aparţin factorului uman.
– Noi va trebui să ne constituim o bază de date cu operatori, pe care să-i instruim în privinţa tabletelor, să ştie să lucreze pe tablete, şi primul pas va fi la Recensământul General Agricol. Probabil că cei care se vor descurca vor merge mai departe şi la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor.
– Cum îi veţi selecţiona? Veţi lua operatorii de tablete folosiţi în alegeri?
– Ne-am dori lucrul acesta. Sunt discuţii la nivelul instituţiilor, cu cei care lucrăm la alegeri, dar nu au fost foarte deschişi la ideea noastră. O să vedem, dacă nu o să putem lucra cu baza lor de date o să ne constituim şi noi baza noastră.
– Efectuarea recensămintelor pe tablete şi cu bani de la Banca Mondială şi UE a fost o dorinţă a României sau o suspiciune a organismelor internaţionale?
– Cred că a fost o dorinţă comună. Au fost colegi care au fost reticenţi în privinţa asta. Ca şi populaţia României, care este destul de îmbătrânită, şi la nivel instituţional, angajaţii au o pondere de vârstă înaintată şi atunci sunt reticenţi în tot ceea ce priveşte tehnologia. Trebuie să vă spun că direcţiile de statistică din ţară şi INS-ul au un grad foarte ridicat de informatizare. Colectarea datelor de la agenţi economici se face electronic, printr-o aplicaţie, iar diseminarea se face prin baza de date TEMPO. Mai avem eDEMOS-ul, iar în mod normal, la nivel de judeţ, noi ar trebui să diseminăm doar datele oficiale pentru cei care au nevoie la proiectele europene şi el trebuie să fie cu semnătură şi ştampilă. În rest, oricine poate să interogheze bazele de date şi să vadă indicatorii de care este interesat.
– Pot fi fraudate rezultatele alegerilor prin intermediul programelor informatice?
– Este exclus aşa ceva. Eu mi-am dorit de când am venit la Statistică să facă altcineva centralizarea rezultatelor în cadrul proceselor electorale. Noi de centralizare ne ocupăm, suntem staţia de prelucrare de pe lângă Biroul Electoral Judeţean. Tot ce înseamnă instruirea preşedinţilor, completarea proceselor verbale, validarea datelor, corectarea, unde este cazul, a proceselor verbale, transmiterea acestora către Bucureşti, constituirea procesului verbal final, pe judeţ, linia de call center, toate aceste lucruri le facem noi. Baza de calcul, tehnica de calcul o luăm de la noi şi o mutăm la fiecare rând de alegeri la Prefectură. Este imposibil, având în vedere cheile de control, atât pe procesul verbal, cât şi faptul că cei de la INS au şi ei anumite chei de validare, iar orice problemă trebuie explicată. Acum, cu tabletele, cu prezenţa, cu acei operatori de tabletă care filmează de la ora 21.00 şi până se termină numărătoarea, este imposibil să se fraudeze alegerile.
– Sunt mari diferenţe între populaţia pe care o aveţi dumneavoastră şi cea care apare în Registrul Electoral.
– Registrul Electoral este creat şi actualizat de către Autoritatea Electorală Permanentă. Noi nu avem nici o implicare. Ştiu de diferenţe şi mai ştiu că sunt diferenţe între ce avem noi şi ce au alte instituţii, ca Evidenţa Populaţiei. Eu vă spun doar că datele noastre se diseminează de două ori pe an, la 1 ianuarie şi la 1 iulie, se actualizează cu bazele de date din administraţia publică, decesele, naşterile, buletinele pe care le primim de la primării. Nu ştiu cum fac ceilalţi.
– Dacă se va constata la recensământul de anul viitor că populaţia este mai mică decât cea din Registrul Electoral, ce se întâmplă?
– Nu ştiu dacă celelalte instituţii au interes sau se iau după baza noastră de date. Eu nu cred acest lucru. Dacă ar lua în considerare ce avem noi… Probabil că-şi iau datele din altă parte. Nu ştiu ce să vă spun.
– În condiţiile acestea nu apare o dublă măsură, în sensul că folosim datele statistice doar atunci când ne convin?
– O, da, de multe ori constatăm că se foloseşte o dublă măsură. Avem dublă măsură şi cu cei de la ANAF, şi cu cei de la Direcţia Agricolă. Multă lume e contrariată, mai ales agenţii economici, care raportează odată la noi, odată la ANAF, mai raportează la Direcţia Agricolă, în funcţie de specificul societăţii. Toate aceste date, undeva, se interoghează. Unde este o eroare se rectifică, sau au fost şi cazuri de rea intenţie. Adică una au raportat la ANAF şi alta la statistică şi atunci se fac acele controale încrucişate şi imediat aceste situaţii ies la lumină.
– La recensământ, culegeţi şi date personale. În baza acestor date, nu s-ar putea actualiza şi Registrul Electoral sau măcar cel de la Evidenţa Populaţiei?
– Absolut! Mai trebuie avut în vedere şi faptul că avem şi acei cetăţeni ai altor state care au venit şi şi-au făcut buletine şi au plecat din ţară imediat. Cel mai elocvent exemplu îl avem la alegeri, când se fac secţii pentru 2.000 de alegători şi vin şi votează una sau două persoane.
– Ce soluţii aveţi pentru astfel de situaţii, când sunt locuinţe în care figurează 1.500 de persoane?
– Îi vom recenza doar pe cei pe care-i găsim la domiciliu.
– Şi cu ceilalţi, ce faceţi?
– Vor fi recenzaţi în diaspora, dacă se vor declara. Să nu uităm că recensământul se întocmeşte pe declaraţii pe propria răspundere atât la etnie, cât şi la locuitori.
– Nerecenzarea nu echivalează cu pierderea cetăţeniei române…
– Absolut, absolut!
– Nu există riscul ca, după recensământ, România să piardă fonduri europene?
– În funcţie de populaţie? Cu siguranţă, pentru un cumul de factori: procesul de îmbătrânire al populaţiei ce a adus un spor natural negativ lună de lună şi an de an; migraţia populaţiei. Mă uitam, de exemplu, la datele la nivelul judeţului Botoşani, unde în 1990 erau 470.000 de locuitori, iar acum, dacă ne uităm pe populaţia rezidentă, este cu 100.000 mai puţin.
