Într-o vreme, toată lumea se pricepea la fotbal şi agricultură. Însă timpul a trecut şi trăitorii pe aceste meleaguri au evoluat, prin urmare au ajuns să se priceapă la toate. Şi, de vreme ce se pricep, nu se mulţumesc doar să-şi dea cu părerea, ci şi să şi-o impună. Din păcate, în spatele voinţei pricepuţilor se găsesc adesea interese cât se poate de personale, care nu au nicio legătură cu binele societăţii, doar interese personale.
Unul dintre cele mai „fertile” terenuri pentru impunerea unor idei ce s-au voit a fi inovatoare, dar au sfârşit prin a escalada proporţiile dezastrului, este cel al Educaţiei. La cârma ministerului s-au perindat minişti care parcă mai degrabă şi-au disputat titlul de „gropar al sistemului” decât au încercat să facă ordine. Schimbări de dragul schimbărilor. Modul de admitere în liceu s-a modificat şi de trei ori în patru ani de zile. Elevii din clasa a VII-a, prima generaţie care a început şcolarizarea cu clasa pregătitoare, se pot considera cea mai oropsită promoţie. În opt ani de zile n-au avut niciodată manuale pe bănci în prima zi de şcoală şi, deşi nu mai e mult până vor începe clasa a VIII-a, încă nu e clar cum anume vor susţine examenul de admitere în liceu.
Pentru anul şcolar în curs încă nu se ştie când anume vor fi susţinute simulările examenelor de Evaluare Naţională şi Bacalaureat. Cică se vor ţine; când anume? Ce mai contează? Elevii oricum trebuie să înveţe. Aşa a fost şi anul trecut, când elevii de clasa a VII-a au aflat de simulare cu doar câteva zile înainte ca aceasta să aibă loc. De vreme ce oricum trebuiau să stea cu burta pe carte, n-ar trebui să se plângă de simulări şi schimbări. Pentru anul şcolar viitor încă nu e clar când anume vor începe elevii cursurile.
De ani de zile Consiliul Naţional al Elevilor cere schimbarea datei de începere a anului şcolar. Cică mult mai potrivită e data de 1 septembrie, pentru că la începutul verii şcolarii nu prea mai au chef de carte. Dacă e să ne legăm doar de acest motiv, trebuie remarcat că unii dintre elevi nu au chef de şcoală tot timpul anului. Ce facem în situaţia asta?
Ministerul pare însă să dea dreptate celor care acuză că, în spatele deciziei de a începe anul şcolar pe 14 septembrie, se găsesc interesele operatorilor de turism. Nu e prima dată când cei care au afaceri în turism reuşesc să-şi impună părerea când vine vorba despre structura anului şcolar şi lungimea minivacanţelor. Anul trecut, la ceas de seară (miercuri seară, mai exact), profesorii au fost înştiinţaţi că trebuie să-i anunţe pe elevi să nu mai vină la şcoală vineri, 25 ianuarie, deşi cu câteva ore mai devreme le-au explicat că vineri sunt cursuri. Asta e, ziua de 24 ianuarie a căzut într-o joi, de ce să nu se profite de ocazie şi să se croiască o minivacanţă? Chiar dacă s-a decis după finalul orelor de curs, profesorii fiind anunţaţi de schimbare la ceas de noapte. Merg copiii la munte, mai trag de părinţi să cheltuie un ban… Afacerile sunt afaceri. Nu daţi banii pe prostii, luaţi minivacanţe la copii. Orele vor fi recuperate cumva… Şi aşa nu le prea place să înveţe.
Decizia privind structura anului şcolar şi ziua în care elevii trebuie să înceapă cursurile trebuie stabilite de către specialişti în pedagogie şi psihologie, nu de afaceriştii din turism care au în vedere doar faptul că sezonul de beneficii estivale se lungeşte cu două săptămâni dacă anul şcolar începe la jumătatea lui septembrie. Dacă permit condiţiile meteo, nu m-ar mira să se ceară ca prima zi de şcoală să fie pe la începutul lui octombrie.
Pe de altă parte, nimeni nu vorbeşte despre cheltuielile legate de încălzirea spaţiilor şcolare pe timpul sezonului rece. Chiar dacă iarna nu mai este ce a fost odată, sălile de clasă trebuie încălzite. Mii de metri pătraţi de spaţii încălzite pentru fiecare comunitate în parte. La nivelul ţării se adună ditamai nota de plată. Dacă s-a ajuns ca despre educaţie să se discute doar din punct de vedere economic – cam câte parale aduce la bugetul de stat vacanţa estivală a elevilor – de ce nu se ridică şi problema cheltuielilor legate de încălzire? Pentru că tot despre buget vorbim.
Marea problemă a învăţământului nu e ziua în care începe anul şcolar. Nici pe departe, Educaţia suferă de lipsa finanţării, a programelor coerente şi a personalului dedicat. E nevoie de material didactic de calitate, de o programă şcolară adaptată la realităţile actuale ale societăţii, o programă care să ţină cont de particularităţile de dezvoltare ale elevului şi de nevoile acestuia într-o lume aflată în permanentă schimbare. Însă aşa ceva nu se întâmplă. Marea problemă este, în momentul de faţă, când anume începe anul şcolar, nu faptul că viitorii elevi de clasa a VIII-a nu vor avea manuale până pe la sfârşitul primului semestru. Vacanţa nu e dictată de nevoile şi capacităţile reale ale copiilor, ci de afaceriştii din turism. Şi, în condiţiile acestea, unii mai îndrăznesc să vorbească despre reformă.
