În afară de buna chivernisire a banilor rezultaţi în urma dărilor pe activităţile comerciale, dări pe care tot ei le colectau, cei şase epitropi trebuiau să judece pricinile pentru locurile de case şi dughene din Botoşani. „Iar în vânzări sau schimbări de case, dugheni şi orice alta, epitropii vor iscăli numai ca nişte marturi, punând şi pecetea târgului, care pecete a să stea în toată vremea la epitropi şi în urma zapiselor acelor vânzări sau schimburi le vor întări şi dumnealor dregătorii”. Este evident că, deşi teoretic, domnia dădea mai multă libertate acestui consiliu orăşenesc, el se subordona, totuşi, dregătorilor domneşti, care întăreau actele semnate, doar „ca marturi”, de către epitropi. În acelaşi hrisov se mai menţiona că mandatul celor şase epitropi era de un an, răstimp în care ei îşi desfăşurau activitatea sub coordonarea unui epitrop preşedinte, ales dintre ei tot de către obştea târgului.
Dacă în elaborarea acestui hrisov domnul a plecat de la nişte realităţi mai vechi, şi credem că într-o oarecare măsură asta s-a şi întâmplat, actul poate lămuri oarecum statutul şoltuzilor, antecesorii acestor epitropi. Putem astfel deduce că în exercitarea atribuţiilor lor, o bună parte din acţiunile şoltuzilor şi pârgarilor trebuiau supervizate de reprezentanţii domniei şi doar din acel moment căpătau putere executorie, cel puţin pentru perioada de după secolul al XVII-lea, când autoritatea şi atribuţiile vornicilor de târg tind a se substitui celor ale reprezentanţilor aleşi ai orăşenilor.
Nu cunoaştem numele primilor epitropi aleşi în virtutea prevederilor acestui hrisov. Oricum, sarcina lor nu a fost deloc uşoară, dacă e să ne gândim la frământările ce au urmat între 1821 şi 1822, cauzate de mişcarea eteristă şi de urmările acesteia, care s-au repercutat şi asupra obştii botoşănene. Ecourile mişcării eteriste la Botoşani, frământările şi nenorocirile pe care aceasta le-a atras, au fost zugrăvite de Manolache Drăghici, bunicul matern al lui Nicolae Iorga, în ampla sa lucrare, „Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani”, tom II, p. 117-121, Iaşi. În orice caz, chiar dacă fuseseră aleşi, epitropii nu au putut face mare lucru în timpul mandatului lor, din cauza climatului general de instabilitate şi a prezenţei armate în cuprinsul târgului şi regiunii. Credem că, mai curând, sarcinile lor au fost preluate mai întâi de către grecul Rizo, ispravnicul de atunci al Botoşanilor, iar mai apoi, după alungarea grecului, de către Petrache Vârnav, rânduit ca ispravnic în locul său.
Odată cu sfârşitul mişcării eteriste şi după înscăunarea lui Ioniţă Sandu Sturdza ca domn al Ţării Moldovei, se vor fi organizat la Botoşani alegeri pentru desemnarea celor şase membri ai epitropiei, aşa cum rânduise hrisovul lui Mihai Şuţu. Cunoaştem două dintre numele acestor epitropi: comisul Anghelache Climent, care a fost şi primul „prezedent” al epitropiei, respectiv Gheorghe Paiu, dintr-o străveche familie botoşăneană, la care ne-am mai referit, pe care Vornicia de Botoşani îl rânduia, la 12 octombrie 1823, să măsoare un loc din târg.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
