Acum, în preajma sărbătorilor, a devenit un laitmotiv expresia să fim mai buni. O auzim peste tot, la televizor, la radio, în piață, o găsim pe internet, mai peste tot. Din păcate însă, și această expresie a fost golită de conținut.
Și am să iau două exemple recente ca să vedeți că așa suntem noi românii, una vorbim și alta facem. Primul exemplu la care am să mă opresc este cel al tânărului Daniel Câșlariu. Un om care nu are școli înalte, care nu are nici pe departe cea mai înaltă cultură, dar un om adevărat în sensul propriu al cuvântului. Adică, un om așa cum îi știam noi pe bătrânii de la țară odinioară. Daniel Câșlariu a încercat să-și găsească drumul lui în viață, așa cum s-a priceput el. A vrut să devină un militant civic, să lupte pentru schimbarea feței județului, dar a fost lăsat descoperit, ca să mă exprim blând, de cei în care a crezut, adică de mulți care au văzut în civism o cale ușoară de a-și face campanie, chiar campanie electorală.
A fost la pământ, dar după un timp s-a ridicat și, din nou, și-a căutat un drum pe care să pornească. Și-a făcut o asociație și a început să facă acte de caritate. Ușor, ușor a reușit să câștige încrederea unor oameni cu bani, care i-au finanțat tot felul de campanii. A renovat ceva case, a dus ajutoare unor bătrâni și totul a început să se lege, până când a vrut să joace la un alt nivel: să dea copiilor sărmani din mediul rural un semn de bunătate și, în preajma sărbătorilor, să le ofere câte un mic pachețel cu dulciuri. Așa s-a născut campania „5.000 de zâmbete”, care s-a transformat apoi în „5.005 zâmbete”. A demarat greu și, din disperare a fost la un pas să plece din nou la muncă în străinătate pentru a asigura fondurile necesare, doar că pe ultima sută de metri a găsit și sprijinul căutat la diferite persoane din județ care au venit spre el cu inima deschisă. A finalizat campania, dar a continuat cu acțiunile de binefacere. Așa a ajuns la Brăești, unde, cineva îi spusese că, trăiește o bătrână care își crește cu greu nepoții. I-a ajutat și pe aceștia, doar că un domn, primar de vreo 30 de ani în comună, s-a arătat deranjat că i se face comuna de râs. Și, în loc să pună serviciile de asistență socială, să aibă grijă de familie, să o îndrume spre calea cea bună a început să-i amenințe cu pierderea copiilor, cu nesemnarea adeverințelor necesare pentru obținerea subvențiilor de la APIA pentru animale.
Nu e așa că e o atitudine specifică perioadei sărbătorii în care cu toţii suntem mai buni?
Un alt exemplu, este ceea ce s-a petrecut în acest weekend la Urgențe. Zeci de oameni au ajuns bătuți sau agresaţi. De la tată bătut de fiu după ce şi-a bătut nevasta, la bâte şi pumni împărţiţi cu simţ de răspundere între prietenii de pahar, la agresivi luaţi de poliţie de pe stradă şi beţivi ridicaţi de acasă după ce-și ameninţau familia. În toți zăcea spiritul sărbătorilor, bunătatea pe care o clamăm atâta în ultimele zile înainte de Crăciun.
În realitate, asta e România, ăştia suntem și până nu ne facem noi bine, nici țara nu va fi alta. „Să fim mai buni” va rămâne doar un slogan golit de conținut, dacă noi, fiecare dintre noi, nu vom încerca chiar să facem ceva în acest sens și vom constinua doar să ne limităm doar a scrie aceste cuvinte pe Facebook, Instagram sau mai știu eu ce altă rețea de socializare.
Sărbători fericite și… „să fim mai buni”!