La început a fost amuzant cum pesediștii (și cei din Botoșani, dar probabil e la fel în toată țara, sunt indicații primite de la partid) și-au luat rolul de membri ai opoziției în primire. După o vreme însă începe să devină agasant, uneori chiar caraghios, să îi auzi de șefii PSD vorbind despre „guvernul habarnist PNL”.
Într-adevăr, guvernul Orban cam dezamăgește și probabil o să facă asta și în continuare. Dar, de oriunde te uiți, Ludovic Orban nu poate fi comparat cu Viorica Dăncilă. Și nici ministrul de finanțe Florin Câțu, de exemplu, cu arogantul ăla de Teodorovici.
Se poate ca guvernul liberal să facă greșeli și e dreptul (ba chiar datoria) opoziției să le semnaleze. De aici până la a face pesediștii mișto de guvernare mai e însă cale lungă. Pesediștii s-au remarcat prin faptul că au girat la conducerea partidului un condamnat penal – invitat la Botoșani să candideze la președenția României – apoi aceiași pesediști au pus în fruntea guvernului și a partidului lor o doamnă care era considerată analfabetă funcțional chiar de membrii PSD. Mediocritatea a devenit, dealtfel, o calitate la PSD, ne-am înecat într-o mare de incompetență. Apoi, aceiași pesediști au mutilat justiția și au scos din pușcării peste 22.000 de tâlhari în încercarea nereușită de a-l scăpa pe Dragnea de pârnaie, timp în care au plătit pe unii dintre români cu salarii și măriri de pensii pentru a le cumpăra tăcerea și a avea votanți. Cam așa se poate rezuma guvernarea PSD. După legi care au făcut varză tot, care au trebuit modificate de șapte-opt ori, după ce ai făcut bucăți cam tot pe ce ai pus mâna, nu prea mai ai voie să deschizi gura ca să râzi de alții.
Acești alții au și ei vina lor, tot am scris despre asta. Cea mai mare este, după mine, că lipsește o cartă a guvernării PSD. Nu avem încă un recensământ a ce au făcut pesediștii, în economie, în domeniul juridic, în administrație. Este absolut necesar așa ceva, măcar pentru a evita un nou Dragnea. Dar asta pare să nu îi intereseze pe liberali, nu înțeleg de ce, singurul motiv valid este că vor să lase loc de bună ziua, altfel nu îmi explic. Liberalii s-au așezat la butoane și au început să guverneze ca și cum nu s-ar fi schimbat mare lucru de când au plecat de la putere, cu aceleași metode, ba chiar cu aceiași oameni compromiși, în multe locuri din țară (Botoșaniul nu face excepție, evident).
De fapt, cred că asta e o mare problemă a politicienilor din cele două partide. Discursul și acțiunile lor au rămas cu cel puțin zece ani în urma societății. Nu înțeleg liberalii că oamenii au votat contra PSD tocmai pentru a nu mai vedea aceleași manevre politice ieftine pe care ei le fac acum. Pentru a nu mai exista acest gen de politică în România, de aia a pierdut PSD alegerile, nu datorită faptului că liberalii sunt niște genii valoroase.
Iar pesediștii pur și simplu nu pot pricepe că sute de mii de români, dacă nu cumva milioane, au ieșit prin piețe, la mitinguri, sau la vot nu pentru avantaje materiale imediate, așa cum sunt pesediștii obișnuiți. Oamenii ăia au ieșit pentru adevăr, pentru o idee, cum ar fi ideea de justiție liberă. Pentru o țară normală. Acești oameni nu pot fi răzgândiți cu măriri de salarii sau alte pomeni electorale. Ei vor o altfel de țară, cu o altfel de administrație, cu altfel de oameni la guvernare.
Din acest motiv, cele două partide, PSD și PNL se potențează ca principalii adversari ai scenei politice, nu știu dacă inconștient sau voit. Nu vor ca partidele mai noi să schimbe această paradigmă, acest mod de a face politică.
Ce putem face noi? Același lucru, nu s-a schimbat mare lucru. Putem să le cerem să guverneze mai bine. În fiecare zi și prin toate mijloacele. Putem înțelege că nu politicienii ne dau drepturi, că le avem deja, trebuie doar să ni le cerem. Că democrația e un război care trebuie câștigat în fiecare zi, de fapt. Ca să nu mai avem conducători care fac ceea ce vor „pentru că pot”. Măcar numai ăsta și tot ar fi un motiv decent, mai ales acum, la 30 de ani de la revoluție.
