Tot avântul revoluționar al noului premier, Ludovic Orban, s-a topit ca o peltea uitată la soare după ce a dat piept cu subteranele politicii dâmbovițene. A început vijelios cu înlăturarea clientelei PSD din aparatul guvernamental. Apoi s-a împiedicat lamentabil fiindcă, având de plătit datorii susținătorilor, a început să numească preferențial tot felul de oameni de calitate la fel de îndoielnică cu a acelora pe care îi înlocuiau.
Apoi a anunțat că reparațiile așteptate de o țară întreagă în justiție vor fi fi făcute doar la anul, pe cale parlamentară, cu dezbaterile de rigoare. Aparent justificat de gravitatea subiectului, anunțul pare a fi îndreptățit, dar cum să spună una ca asta unul care știe că nu are majoritatea în legislativ? O fi știind mai multe ca noi, și anume că în anumite laboratoare, păzite cu uși ferecate și cifru, se pregătesc alegeri anticipate? Că altfel nu se explică, nu poți să anunți că vei schimba legile justiției cu majoritatea parlamentară a celor care le-au masacrat, chiar dacă te bazezi pe câteva grupuscule de trădători. Tot nu ies la socoteală, nici așa.
Acum are atu-ul urgenței întocmirii și prezentării bugetului. Desigur că este cu mult mai important să avem o economie cât de cât funcțională la anul, astfel că refacerea pachetului legislativ cu privire la justiție trebuie să mai stea. Însă contradicția între ce a anunțat și ceea ce face, iată, rămâne. Fiindcă atunci când a ajuns la buget a dat de pensii și, implicit, de deficitul bugetar, pândit de un iminent infrigement de la Bruxelles și gata scandalul.
Dar până și pensiile devin un subiect minor, la rândul lor – în ce privește ordinul de mărime al sumelor implicate – când, în construcția bugetului, echipa de la Palatul Victoria a dat de Ordonanța 114 a predecesorilor. Un act complex, care reglementa, lovea sau influența zeci de domenii de activitate. Abrogarea acelei cumplite (de)reglementări legislative, altfel o catastrofă de text concepută de condamnatul Vâlcov, va produce la rândul ei consecințe la fel de neplăcute pentru populație pe cât de rele au fost cele care au lovit companiile atunci când a fost adoptată.
Prețurile la energie și gaze urmează să fie din nou liberalizate și, după cum ne-am obișnuit în ultimii 30 ani, aceasta va însemna un nou val de scumpiri. Nu știu cum se face, dar la noi n-a fost vreodată vreo liberalizare în jos, toate s-au dus în sus, ca rachetele cosmice. Așa se face că românii, producători de energie, plătesc gazul și lumina mai scump sau cam la fel cu europenii care au salariile de cel puțin trei-patru ori mai mari ca ei. Cu toate acestea, modificarea OUG 114, de care liberalii s-au plâns non-stop în opoziție, nu face parte din primul pachet de legi pentru care guvernul intenționează să-și asume răspunderea.
Desființarea SSIIJ și alegerea primarilor în două tururi (pe care UDMR o respinge categoric) au fost amânate, așa cum am spus mai sus, pentru anul viitor, iar răspunderea guvernului va fi asumată inițial doar pentru unele măsuri administrative din justiție. Puținele lucruri bune pe care guvernul Orban le face sau le anunță, cum ar fi desecretizarea documentelor și înregistrărilor legate de dosarul 10 august 2018, interdicția cumulării pensiei și salariului pentru bugetari, o lege a pensiilor mai echitabilă sau reducerea personalului administrativ prin reorganizarea ministerelor, nu pot suplini rezolvarea chestiunilor esențiale, legate de SSIIJ și alegerile locale, care bat pasul pe loc. De ce? Ministerele nu au independență în rezolvarea chestiunilor? Tocmai ne săturasem de regimul în care un singur om decidea (prost) fiecare detaliu al fiecărei măsuri.
Mai există o motivație. PNL pare acum mult mai interesat de racolarea primarilor pesediști decât de sprijinirea opoziției în ansamblu la alegerile locale. În loc să negocieze cu maghiarii, care amenință cu o moțiune de cenzură în cazul asumării răspunderii guvernului pentru alegerea primarilor în două tururi, PNL se pierde în detalii și greșeli care nu fac decât să-i erodeze rapid bruma de credibilitate.
Până la urmă, o moțiune de cenzură încununată de succes sau o respingere a măsurilor asumate prin răspundere ar duce rapid la anticipate, ceea ce – în conjunctura actuală – le-ar da câștig de cauză tot liberalilor, însă premierul ad-hoc al țării fie nu a înțeles asta fie face un joc extrem de abil, așa cum mă întrebam mai sus. El sau cei care-l sfătuiesc, că nu-mi permit să spun mai mult.
Îndoielile legate de voința lui Ludovic Orban de a reforma cu adevărat guvernul și guvernarea sunt alimentate și de numirile pe care premierul le-a făcut în aparatul guvernamental, în paralel cu pesedizarea PNL, prin atragerea membrilor ALDE și PRO România. Este greu să mai ai încredere într-un premier care numește în guvern oameni cu antecedente penale și care o scaldă cu măsurile anunțate la numirea sa. Ludovic Orban pare preocupat în primul rând de asigurarea puterii pentru sine și pentru cercul său de apropiați, părând să fie, de pe acum, un premier al jumătăților de măsură și al compromisului. O mare deziluzie, într-un moment în care aveam nevoie de un om energic, care să pună în practică fără ezitare măsurile de care țara are nevoie.
