Împlinirea a 30 de ani de la Revoluție a fost marcată cu… spatele, de majoritatea celor prezenți în piațeta din fața Palatului Administrativ.
În jurul orei 11:00, în Piața Revoluției erau adunați sute de botoșăneni, dar nu pentru a marca trecerea celor trei decenii de la evenimentele din 1989, ci pentru a participa la Festivalul de Datini și Obiceiuri, organizat, nefericit chiar în aceeași perioadă a zilei și în același loc. Emblematic pentru a descrie situația a fost răspunsul unui botoșănean întrebat de ce nu l-a interesat comemorarea Revoluției: „Am fost informat de cineva…”.
„Îi mulțumesc domnului președinte al Consiliului Județean (n.r. – Costică Macaleți) pentru că a organizat jucarea ursului în fața Prefecturii, unde acum 30 de ani puteau să fie morți”, a declarat revoluționarul Ștefan Sârghia, care, în momentul în care i s-a atras atenția că nu au fost a spus că „am avut noroc”. „Datorită comandanților deștepți. Comandanții de la Unitate, de la Poliție de atunci au fost deștepți. Au fost și vor fi. Primul general din România care s-a făcut în 1990 a fost comandantul Poliției de la Botoșani, domnul Diamandescu (n.r. – Ion Corneliu Diamandescu, cel care a coordonat reprimarea mineriadei din 13-15 iunie 1990)”, a mai spus revoluționarul care a purtat un tricolor cu gaură în mijloc, la fel ca cele din 1989.
Revenind la manifestarea propriu-zisă, revoluționarii botoșăneni au pus o jerbă de flori pe placa comemorativă de pe Palatul Administrativ și în jurul orei 11:15 minute au coborât și oficialitățile, în frunte cu prefectul Alexandru Colbu și președintele Consiliului Județean (CJ), Costică Macaleți. După ce au primit insignele cu 30 de ani de la Revoluție, Tudor Maxim, unul dintre liderii revoluționarilor botoșăneni. „Au trecut 30 de ani de la un eveniment care a marcat istoria noastră. Controversat. Controversat din cauză că e democrație. Nu? Putem spune orice, despre oricine. Înainte, nu îndrăzneau să spună orice despre oricine, dar acum aplicăm principiul «îmi voi da viața pentru a putea să spui ceea ce-ți dorești, ceea ce vrei să spui, pentru ca tu să ai libertatea de a spune ceea ce crezi». Acceptăm orice, până la batjocură. Bun, nici asta nu o putem ignora, nu o putem respinge câtă vreme nu reprezentăm o forță. Reprezentăm un nucleu, ca întotdeauna, de la care pornește ceva și care se generalizează într-o situație explozivă”, a declarat Tudor Maxim.
Acesta a propus un exercițiu interesant celor prezenți. „Cred că e cazul ca toți să ne facem un proces de conștiință să vedem ce s-a făcut în istoria acestui neam, schimbând ce era de schimbat în 30 de ani. Ce era în România la 1848, care nu era de fapt, ce a fost în 1878; ce era în 1878 și ce a ajuns în preajma Primului Război Mondial; ce a fost în 1910 și ce a ajuns în 1940”, a spus Maxim, care a ajuns tot el la concluzia că, raportându-ne la condiţiile istorice pe care le-am trăit în ultimii 30 de ani, suntem încă datori. „Mai avem multe de schimbat și de accelerat un proces pe care-l dorim și noi benefic pentru majoritatea locuitorilor acestei țări”, a concluzionat Maxim, cerând un scurt moment de reculegere în memoria victimelor Revoluției.
De aici, alaiul de oficialități au pornit la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva, în curtea căreia există singurul monument închinat Revoluției din municipiu. Aici au avut loc un scurt ceremonial religios și militar susținuți de preoții Grigore Diaconu și Ștefan Grădinaru, Tudor Maxim a susținut din nou un discurs, actorul Marius Rogojinschi, unul din primii vorbitori din balconul teatrului în 1989, a recitat din „Cânturile” poetului buzoian contemporan Ion Nicolescu. În final, pe fondul muzicii boantelor din Piața Revoluției s-au depus coroane de flori la Monumentul Revoluției, iar lumea a plecat liniștită spre case sau spre… Festivalul de date și obiceiuri.
