„Anomaliile generate de existenţa pensiilor de serviciu sunt de ordin social şi financiar şi influenţează negativ societatea românească. Astfel, în rândul majorităţii populaţiei există un sentiment de dezaprobare nemulţumire şi frustrare faţă de acest sistem de pensii de serviciu” – citat din expunerea de motive a iniţiatorilor proiectului de eliminare a pensiilor speciale. Şi nu poate spune nimeni că nu au dreptate, însă lucrurile nu stau nici pe departe aşa de simplu precum ar conveni guvernului Orban. Poate că de aceea s-a recurs la o strategie veche de când lumea, cea cu dezbinatul şi stăpânitul. Iniţial „divide et impera” era principiul puterii de stat specific statelor multietnice, conform căruia cel mai eficient mod de guvernare al unui astfel de stat este reprezentat de provocarea duşmăniilor interetnice, fapt care duce la slăbirea împotrivirii.
Din păcate, treaba cu dezbinatul şi stăpânitul tinde să devină metoda curentă de guvernare, doar că la noi se merge şi pe învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora. Pentru că tăierea doar a unor pensii speciale e, în esenţă, un spectacol de proastă calitate, menit mai degrabă să asigure guvernanţilor atât de necesarul paravan mediatic. Visteria statului e goală, însă interese există şi vor exista. Stau şi mă întreb adesea cine o să mai vrea să conducă ţara asta în momentul în care nu va mai exista nimic de furat.
Tăierea pensiilor speciale nu va deveni realitate, cel puţin nu în viitorul apropiat, deoarece se anunţă deja proteste ale celor afectaţi. Ieri, în timpul şedinţei de plen a Camerei Deputaţilor, câteva mii de grefieri au ieşit în faţa parchetelor şi instanţelor şi şi-au strigat nemulţumirea faţă de intenţia guvernului de a-i lăsa fără pensiile speciale. Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, a abordat problema în manieră duplicitară. E „solidar Guvernului Orban” – nici nu se putea altfel – dar vrea şi un dialog cu grefierii pentru că lucrurile nu se pot rezolva peste noapte. Cu alte cuvinte, băieţi, vă tăiem pensiile speciale, dar mai întâi să discutăm despre asta.
Protestul grefierilor e primul dintr-un lung şir. Şi trebuie să ne aşteptăm la proteste dure, în adevăratul sens al cuvântului, nu genul de protest cu care ne-au obişnuit sindicatele din învăţământ, adică spunem că facem grevă, dar nu se mai întâmplă pentru că nu vor membrii de sindicat. Proteste extreme, cu blocarea activităţii, acel gen de proteste pe care guvernele au dovedit că sunt incapabile să le gestioneze, singura alternativă fiind cea a pasului înapoi.
Din ceea ce s-a putut vedea, grefierii nu au nimic împotrivă ca pensiile speciale să devină amintire, însă doar pentru alte categorii profesionale. Dacă s-ar tăia pensiile parlamentarilor şi ale lor nu, pe grefieri i-ar durea undeva, dar cât timp pensiile speciale se taie la toată lumea, mai puţin la militari şi poliţişti, nemulţumirile vor exista. Singura variantă rezonabilă este reprezentată de eliminarea tuturor pensiilor speciale. Pentru că, în varianta actuală, s-a indus ideea că militarii şi poliţiştii sunt mai speciali decât personalul diplomatic, magistraţii sau piloţii ori controlorii de zbor. Dacă stai de vorbă cu cei care urmează să rămână fără pensii speciale, aceştia vor fi capabili să argumenteze că, de fapt, ei sunt cei care merită pensii speciale şi nu militarii sau poliţiştii.
Rămâne de văzut dacă protestele celor lăsaţi fără pensii speciale vor determina Guvernul să facă pasul înapoi sau vor fi deturnate şi se va ajunge la ură pe faţă între cei care rămân cu pensii speciale şi cei care vor trebui să-şi ia adio de la aşa ceva. Sau poate că tocmai asta se urmăreşte; în ciuda visteriei goale cei de la PNL nu au curajul să elimine pensiile speciale şi încearcă să provoace reacţii extreme pentru a se scuza mai apoi cu „am încercat, dar nu s-a putut, cei de la PSD sunt de vină, pentru că dacă nu băgau ei pensiile speciale…”. Chiar aşa, dacă cei de la PSD nu băgau pensiile speciale? Să nu uităm că nici liberalii nu sunt cu totul străini de pensiile de serviciu şi de multe altele, aşa cum nu trebuie să uităm de USL; acel hibrid monstuos între liberali şi social-democraţi.
Pentru a agita şi mai mult apele, Adrian Solomon, preşedintele Comisiei de muncă din Camera Deputaţilor, a propus eliminarea indemnizaţiilor pentru artişti şi sportivi. Cei de la PSD s-au grăbit să spună că, de fapt, ei se opun unei astfel de măsuri. Balamuc total, ce să mai discutăm. Deocamdată creşte vrajba între categoriile profesionale. Posesorii de pensii speciale se consideră îndreptăţiţi să le încaseze, în timp ce restul populaţie e împotrivă. Privilegiaţii sunt cumva conştienţi că, în situaţia actuală, pensiile de serviciu nu vor putea fi plătite multă vreme şi că se impun ajustări împotriva cărora nu au nimic, dar să fie făcute pe seama altora.
